Identitatea noastră este iubirea dintre noi.

.

Nu este altă cale spre mântuire…

.

”Luați aminte să păstrați simplitatea, iubirea și unitatea între voi, după cum vă îndemn mereu!

Pentru că diavolul, în pervertirea lui, are dorința și puterea să despartă cele unite.

Acesta este primul lucru pe care trebuie să îl luați aminte!

Deoarece suntem mulți, și fiecare dintre noi are un caracter deosebit, nu este neobișnuit să avem păreri diferite!

Acestea le amestecă diavolul așa cum amesteci cu o lingură:

”Ai văzut ce a spus acela? Ai văzut ce a spus acesta? Acela nu a zis bine! Acela o zice mai bine! Dar de ce să spună asta?!”

Prin aceste lucruri, ne provoacă împotriviri!

Însă știm de dinainte că avem îndatorirea să ne punem sufletul pentru frații noștri!

”Purtați-vă sarcinile unii altora! Îngăduindu-ne unul pe altul cu milostivirea lui Hristos!”

Vedeți! Luați aminte! Porunca iubirii este lucrul de căpătâi, pentru că Dumnezeu este Însuși Iubirea!

Acolo unde vede împreună-pătimire, se apropie fără să fie chemat. Firea Lui este împreună-pătimirea!

Deaceea, luați aminte: ”îngăduindu-vă unul pe altul cu milostivirea lui Hristos!”

”Rugați-vă unul pentru altul!”

Diavolul își bagă coada. De exemplu, un frate, din neatenție, l-a supărat pe alt frate și l-a rănit. A fost prins ăntr-un moment de supărare. Îi transmite celuilalt starea lui și îi naște ură. În acel moment, să se întoarcă imediat către Dumnezeu și să spună:

”Preabunule, acoperă-l pe fratele meu, blagoslovește-l, apără-l, sfințește-l! Iată ce a făcut diavolul… Te rog, Doamne!”

Am văzut cu ochii mei că acest prinos urcă iute la cer. Este cea mai mare jertfă!

Așa este! Pentru că aici se împlinește întocmai cuvântul: ”Sufletele voastre să le puneți pentru frații voștri!”

De vreme ce trebuie să îi iubim pe vrăjmașii noștri!!! Nu ne vom ruga pentru cei care ne supără?!

Asta este! Dumnezeul nostru, Învățătorul nostru, Părintele nostru este iubire prin Sine Însuși! Prin iubirea Lui ne-a învrednicit să fim monahi! Iar noi încercăm să răspundem acestei chemări, ”îngăduindu-ne unii pe alții cu milostivirea lui Hristos!”

”Nimănui cu nimic fiți datori, fără numai cu iubirea unul față de altul.”

Hristos stăruie și mai mult, lucru pe care nu l-a spus nici pentru credință:

”Poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiți unul pe altul! Întru aceasta vor cunoaște toți că ai Mei ucenici sunteți, de veți avea dragoste între voi!”

Identitatea voastră, care stă scrisă în voi și vă face cunoscuți și celor cerești, și celor pământești, este iubirea dintre voi!

Gheron Iosif Vatopedinul

.