Cei mai haiduci dintre haiduci,

Cei mai partizani dintre partizani,

Care ați avut curajul fără limite

De a vă “ascunde” în munții Dobrogei…

Unde, practic nimeni, nu se putea ascunde…

De… raidurile securității..

Voi aromânii de fier, cu piepturi de oțel.

Pe care gloanțele comuniste

Nu le-au putut secera…

Voi cei cu nume simple

GOGU PUIU, GHEORGHE FUDULEA,

Eroi aromâni, coborâți parcă

Din Moscopole și din Pind

Să-ți apere țara mamă

De ciuma roșie…

Voi, eroii pe  care s-a așternut

Praful uitării, și pe urmele cărora

Noi cei de azi, nu călcăm …o iotă!!!

Voi, cei cu faptă de tunet

Ce ne-ați lăsat o țară liberă

Și pe care noi, cei de azi

V-am uitat în marea noastră

Lipsă de simțire….

Voi, ce  n-ați avut familii

Sau neveste, sau ibovnice

Fiindcă …v-ați cununat cu codrii

Ca să scăpați țara de FIARA ROȘIE…

Voi, care izvorând durere

Din sufletele voastre

și dor… de cei dragi, de iubită…de soție…

Cântați cu jale în jurul unui

Foc haiducesc încropit undeva

Pe înălțimile Măcinului.

O doină armânească

A flăcăului care se topește de dorul drăguței:

IMSHEATA MEA, CĂTAT UM VREARI

CU OCLII AI TĂI CA DOAUĂ STEALI…

Voi, haiduci ai Dobrogei

Fără de care istoria și țara

Erau cu mult mai sărace…

 

Cu dragoste pentru eroii neamului,

Pr. Andrei