“Iubitul meu copil, Serghei,
De ce te intristezi? De ce lacrimezi? De ce inima ta sangereaza asa cum n-am mai simtit-o niciodata?
Tu dai prin aceasta drepturi vrajmasului sa loveasca in tine mai cu putere… Imi scrii cu lacrimi din inima ca situatia s-a ingreunat in satul unde locuiesti si ca lunar va cheama la sediul raional al NKVD pentru a da raport despre activitatea “cu continut mistic” a voastra. Au mirosit ei ceva. Ba mai mult, imi scrii ca un ofiter de acolo te-a ademenit sa scrii un raport secret in care sa mentionezi toate cele pe care le intreprinde fratele Toma, cu cine se intalneste, unde se duce, daca lipseste din sat, s.a.m.d. Tu imi spui ca mai bine te-ar impusca decat sa faci asa ceva.
Bine ai facut ca ai refuzat. Nu, nu te speria, nu au cum sa te oblige la asa ceva, daca au vazut ca tu refuzi cu hotarare au sa mai incerce sa te ademeneasca o data, cu bani poate, apoi te vor lasa. Ii stiu eu…
Iubitul meu copil, imi scrii ca inima ta inseteaza si sangereaza dupa manastire, insa nu ai nici o incredintare unde anume sa te duci. Ci eu iti spun: acesta nu este decat inceputul sfarsitului. Va fi o vreme buna pentru Biserica, toate acestea vor trece, dar setea dupa povatuitori si dupa impreuna vietuitori care nu urmaresc cele ale lor, ci cele ale Domnului, va fi mai mare.
Cand Biserica nu va mai fi prigonita se vor pregati toate pentru imparatia Antihristului. Tu, Serghei, vei prinde acele vremuri. Atunci oamenii se vor afunda in pacate din ce in ce mai mari, care acum nici nu s-au pomenit, facute cu zambetul pe buze, ca expresie a unei libertati pe care noi acum, ne plangem ca n-o avem… Nu ma intelege gresit. Port in trupul meu ranele vajnicilor aparatori ai comunismului; ce am vazut, ce am auzit, cata suferinta am intalnit pe unde am trecut in aceasta viata, numai Dumnezeu stie. A mea este cu mult mai mica, cu mult mai mica…
Ci nu te intrista mai mult decat trebuie in inima ta.Poate Domnul iti va implini visul sau poate, vei trai toata viata in acea cascioarade acum.
Fa-ti inima ta manastire. Bate acolo toaca, suna de priveghere, tamaiaza si sopteste neincetat rugaciuni. Domnul ti l-a daruit pe fratele Toma. Intareste-l, vorbiti despre idealurile voastre, despre citirile voastre din cartile sfinte.
Inima mea, Serghei, baga bine in urechi cele ce ti le spun!Cu cat vei comunica mai bine in cele duhovnicesti cu cei care primesc, desigur, acestea, cu atat te vei izbavi de intristare.
Si nu uita, aminteste-ti aceasta, ca de fapt, fiece scrisoare a mea catre tine este o declaratie de dragoste. Eu sunt cu tine. Si Domnul cu noi.
Hristos in mijlocul nostru.
+Luca Voino Iasenetki,
aprilie 29, 1949″.
(Scrisoare adresata Parintelui Selafiil Siberianul. Parintele Selafiil a intretinut in tinerete, pe cand era inca mirean, dar afierosit Domnului si purta numele de Serghei, o corespondenta cu Sfantul Arhiepiscop Luca al Crimeei)
*************
Extrase din scrisorile Staretului Selafiil din Tomsk (Siberia)
“… Ci, o, Doamne, uneori ai o cumplita încredinţare, ca o telegrama cu veşti întunecate pe care o primeşti fiind pe front şi luptându-te cu duşmanul ce te atacă de pe uscat şi din aer, cu foc de artilerie şi cu aviaţia de vânătoare. Deodată se poate întâmpla să înţelegi că ai tăi, cărora le trimiţi întruna telefoane, nu vor nicidecum să ridice receptorul, să primească ajutor de la cei ce pot să le spună de unde trage inamicul. Ci se încăpăţânează să rămână întru al lor plan de bătaie prost întocmit, netot gândit! Trag şi trag ai noştri orbeşte, irosindu-şi muniţia, încasând răni după răni, pierzând mult sânge, dar se încăpăţânează să continue după aceeaşi strategie. Ceva mai rău nici ca se poate…
Dragul bunelului, acesta este un război prost condus. Dragul bunelului, ce pot eu să-ţi spun! Înger din cer de ar veni, şi mai mult decât atât, legiuni de îngeri de ar trimite Domnul să vestească voia Lui şi să îndemne la pocăinţă, daca omul voieşte a-şi astupa urechile, astupate vor fi acestea şi nimic nu vor folosi nici sfatul, nici implorarea, nici vorba bună.
Ci tu nu abandona, nu lepăda, dragul bunelului, ruga ta. Pomeneşte-i cu aceeaşi sârguinţă, roagă-te Maicii Domnului să înmoaie inima celor împietriţi. Cale de întoarcere există oricând. Pocăinţă este în orişice situaţie, copilul meu, ştii aceasta. Pentru îndurările nemărginite ale Milostivului Dumnezeu, nădejde este până la moarte.
Întru o pictură
foarte răspândită de la începutul secolului, ilustrând cuvântul Domnului: Iată, Eu stau la uşă şi bat, Mântuitorul, asemenea unui călător ostenit de cale, bate la uşa unui han, pe înserate; însă dacă bagi bine seama, uşa la care El bate nu are mâner ori clanţă pe dinafară, are numai pe dinăuntru. Aceasta arată ceva… Domnul nu împinge cu umărul în uşă, dragul bunelului; uşa are mâner numai pe dinlăuntru, numai pe dinlăuntru…
Bunelul te iubeşte şi te roagă să-l ierţi de te-a întristat.
+Selafiil ”
*****************
(…) Copilul meu drag, Piotr. Cat am fost bolnav, m-am gandit mult la tine si la voi doi. M-am rugat toata vremea, intru ale mele neputinte, si ma rog inca, pentru ca Datatorul de Viata sa va dea seva cea plina de viata duhovniceasca in vinele sufletului vostru.
Eu nu pot sa stiu exact cate furtuni vor mai veni in viitorul apropiat si cat va mai ingadui Domnul sa stea in picioare padurea, cat vor mai zabovi taietorii…Iata, securea este la radacina copacului…
Vremurile s-au apropiat de sfarsit. Nu vreau sa te sperii, iubitul meu copil, poate Domnul va mai ingadui putin timp pentru pocainta noastra.Noi nu stim anume cat, dar mai este putin timp, putin timp.
Parintele duhovnic de la Lavra Sf.Treime imi scrie ca si el este ingrozit de rautatea ce s-a intins ca o plaga peste intreaga lume. Multe rautati. Dar mai cu seama conditiile cele politice si economice care sunt gata a primi venirea Antihristului.
Parintele are multa carte, eu sunt mai simplu si nu prea inteleg toti termenii astia ce mi-i scrie, doar ca simt ca noi toti ne indreptam spre sfarsitul vremii ce o putem numi fara sa gresim, eshatologica.
Numai cineva orb la minte poate crede ca totul este o fericire si ca Biserica sau monahismul vor intra intr-o epoca aurita.
Cel mai greu va fi pentru oamenii cu familii si cu copii, caci legandu-se ei de acestia si de banutul pentru care trudesc, cu greu se vor putea desprinde de toate. Dar si pentru ei Domnul va randui ceva.
Piotr, Piotr, tu esti o mladita tanara si atat de fragila… Cred lui Dumnezeu ca El Se va ingriji de tine ca sa nu te rupi sub vanturile ce vor veni.
Cum ne vom mantui noi?, adesea ma intrebau multi si in Rusia despre aceasta. Iar eu le raspundeam asa:
Care dintre voi are copii si familie sa-i creasca in frica lui Dumnezeu si sa tina poruncile. Domnul nu le va insela asteptarile.
Celor ca tine, asa, inima mea dulce, care simteau mai adanc dulceata harului, le recomandam cu tarie cuvantul Sfintei Scripturi de a vietui nelegat de femeie si cu deasa spovedanie, iar de pot sa intre in manastiri, sa intre.
Vad ca nevointele cele mari, asceza de odinioara, s-a dus de la cei din vremea de acum. Este o trasatura a omului modern… Si atunci ceea ce lucreaza acum mantuirea este dragostea cea indelung rabdatoare. Delicatetea si gingasia vietuirii. Acestea nu sunt nici ele usor de dobandit, pentru ca sunt legate de calcarea peste mandria proprie. Dar tocmai de aceea sunt mantuitoare.
“Tu ma cautai pe mine si eu te cautam pe tine” am citit ca si-au spus doi mari Parinti atoniti contemporani, ce s-au dus la Domnul cu catva timp in urma. Cred ca vorba aceasta este potrivita tie si parintelui Filaret. Numai ca Parintele Filaret trebuie sa se osteneasca intru ascultarea a ceea ce ii spui, intru inmultirea dragostei si intelegerea ispitelor tale, copile. Si tu, inima mea dulce, asemenea.
Piotr, Piotr, intoarcerea inimii spre rugaciunea lui Iisus scoate multe putrejuni la suprafata. Nebanuite si nedorite. Surprinzatoare, la cate tu insuti te ingrozesti (sublinierea Batranului). Dar trebuie si aceasta sa fie, sa nu te sperii daca se intampla sau va fi asa ceva… Piotr, tu vei avea multe mangaieri de la Domnul, asa cum ai avut si pana acum. Eu ma rog Preacuratei Maicii Sale sa te ocroteasca si sa te acopere. Nu te teme, mergi pe acest drum, cu aceste hotarari in inima si nu-ti va parea rau. E calea cea stramta si pentru a ramane pe ea trebuie sa nu fii singur.
Insoteste-te cu fratii de un cuget, agata-te de Parintele duhovnic. Si din cand in cand mai priveste si la mine, sa se bucure de cresterea copacelului si bunelul tau. Mai cu seama insa, tine minte despre tine si batiushka Filaret: “tu il cautai pe el si el pe tine”. Imi amintesc de fratele Toma (P.Timotei) si mai cu seama de cat il suparam, il facem ferfenita cu gandurile mele, dar ciudat, in acelasi timp, inima mea il iubea. Iti spun acestea intrucat eu si el am “crescut” alaturi ani de zile, dar el a rodit mult iar eu am facut numai frunze.(…)
***************
(…) Copile drag, copile drag,
Cat de aproape te simt, desi nu ne-am vazut niciodata fata catre fata si nu te-am strans la pieptul meu decat in duh… Simt, simt cum inima ta inseteaza dupa Dumnezeu, dupa petrecerea cea impreuna cu El.
(…) Parintele Filaret imi scria candva de Georgia, dar acolo, asa este, vor merge multi monahi in vremurile cand monahiceasca viata se va strica cu totul in alte locuri, stralucind mult acele tinuturi ale Iveriei. Dar alta data despre aceasta, ca sa nu lungesc cuvantul, ca iar o sa-mi fie rau.
Inima mea dulce, Piotr, ce iti mai poate da lumea? Un ban in plus la salariu? Da, ca sa iti poti cumpara inca ceva in plus, care se va invechi si de care te vei descotorosi peste o vreme. O pozitie mai buna in societate? Da, ca sa iti faci mai multi nervi, mai multe griji, mai multe nopti nedormite, sa-ti mentii pozitia…Ce iti mai poate da lumea, decat griji, griji si iar griji? Grijile nasc alte griji si tot asa, intreaga viata se scurge ca nisipul intr-o clepsidra…
Inima ta si a Parintelui Filaret inseteaza dupa altceva. Domnul a randuit sa va cunoasteti, sa va imprieteniti, sa va intariti unul pe altul si impreuna sa treceti si prin valuri mari, si prin ape limpezi si linistite. Ti-am mai spus, Piotr, asa eram eu cu Parintele Timotei, Domnul sa-l odihneasca. (…)
Cocorul meu drag, ai vazut ca si bunelului ii plac poeziile si ca si eu folosesc multe cuvinte din poeziile rusesti binecunoscute de noi, asa cum voi il folositi pe Eminescu…Si crede-ma, copile drag, ce poezie mai mare poate fi, decat aceea de a fi monah, de a te afierosi Domnului, de a te lasa dus spre cuibul cel ceresc de catre unduirile harului!
Vremurile sunt pe sfarsite, copile drag. Ziua lumii acesteia isi va cunoaste apusul sau. Orologiul va bate de ora douasprezece si trambitele vor suna. Va veni apoi o alta zi, mai luminoasa, neinserata, fara de apus. Dar inainte de aceasta mai trebuie sa se intample multe grozavii, mai cu seama razboiul, copile, razboiul. Crede-ma, nu te mint, nici nu exagerez. Crede-ma, avea dreptate acel parinte atonit, Mihail.
(…)
Eu inteleg toate, inteleg ticalosia vremurilor, disperarea ce ii cuprinde pe multi, lipsa povatuitorilor duhovnicesti,cautarile din rasputeri ale monahilor de azi.
De aceea, cata dreptate avea de Dumnezeu purtatorul, Parintele nostru Sf. Ierarh Ignatie Briancianinov, in scrierile sale! Te indemn, Piotr, copile, citeste cuvintele acestui ierarh de Dumnezeu insuflat si vei intelege ca criza duhovniceasca ce se profila atunci, a ajuns acum, in veacul nostru, la dimensiuni monstruoase… Pentru aceasta, cine isi va lipi sufletul de vietuirea in feciorie acum, in acest veac, al optulea, si va dori sa urmeze Parintilor din vechime, chiar daca conditiile nu permit si noi suntem slabanogiti din cale-afara, totusi, impreuna cu monahii din vechime va fi numarat acela. Aceasta o graiesc Sfintii Parinti, nu eu, un mosneag invechit si plicticos, inima mea dulce.
(…)
Acum e dimineata. A mai rasarit o data soarele pentru mine si pentru lumea aceasta…
Cu fiecare dorire spre inalt, cu fiecare bataie din aripi a cocorului meu iubit, catre cerul cel fara de nori, bunelul mai primeste o secunda de viata. Bunelul tau te iubeste, Piotr, Piotr, ca parca te-as fi crescut eu, parca ai fi si tu aici, in schitisor, cum si esti dealtfel…
Mai scrie-i bunelului si fii cu nadejde. (…) Sus sa avem inimile!
Parinte Filaret, fii langa Piotr!Are si el nevoie de un cuvant de incurajare de la Sfintia ta, cum si Sfintia ta ai nevoie de el. Fiti ingaduitori si rabdatori. Cu veselie pe chipuri si cu dulceata pe buze. Ma rog pentru voi doi. Fiti o bătândă inimă(expresia intraductibila din rusa, traducere apx.)
Bunelul isi cere iertare, caci adesea stiu ca sunt plicticos. Tot ma repet. Dar, un lucru, Piotr, stiu si cu asta gata:
Te iubesc.
†Selafiil
______________
