Unii spun: Să tăcem!!!

Să nu facem valuri…

Că …oricum nu se rezolvă nimic…

Alții te taxează… greu:

Ce tot vorbești? Taci!!!

Ce nu-ți ajunge?

Nu-ți e bine? Ai casă?!

Ai ce pune pe masă?!

Ai servici?!

Te crezi tu mai deștept decât ceilalți?

Te-ai găsit tu să schimbi planeta?!

Te-ai găsit tu să spui adevărul?!

Și când te gândești

Că toți aceștia sunt atât de nefericiți…

Atât de neîmpliniți…

Care se amăgesc pe sine

Cu dulcețile înșelătoare

Cu surogatele vremelnice…

Atât de nefericiți sunt aceștia…

Care reduc viața aceasta

La a avea ce pune pe masă,

La concedii,

La case și mașini,

La servici,

Adică la nimic…

Vai, asta înseamnă să fii om?

Asta, oare înseamnă devenirea?

La asta a ajuns să se reducă viața?

Să tăcem!!Să nu ne punem cumva

Vreun centimetru de piele la saramură…

Puținii care mai spun adevărul

Sunt socotiți …nebuni…

Vai, istoria se repetă…și noi…

N-am învățat nimic, decât…

SĂ TĂCEM!!!

Vai, cuvântul EROU

A fost  golit de sens

Și va dispărea din dicționar.

SĂ TĂCEM!!! SĂ TĂCEM!!

TACI!!! TACI ODATĂ!!! SĂ TĂCEM!!!

Dar ce fel de moștenire lăsăm copiilor noștri??!

Aaahhh, da, uitasem… să tăcem!!!

 

 

.

Cu durere pentru cei ce tac și ar trebui să tune,

 Pr. Andrei

 

.