Oooof, lumea geme în cruntă suferință
Credința-i slabă sau nu e …deloc
Pe fruntea-umanității scrie NEPUTINȚĂ
Iar inima-i de gheață, n-o topește
Nici o vâlvătaie, nici fluviile de foc.
Ea strigă mut a ei durere surdă
Ce-o macină mărunt moara deșertăciunii
La capăt umplu saci plini ce fac burtă
Făina uruită a urii și-a minciunii…
De mii de ani se-ntâmplă aceleași triste fapte
De mii de ori se-ntâmplă aceleași-negre istorii
Dar lumea nu se schimbă, ea umblă tot în noapte
Refuză-n tari cerbice să vadă vreodat zorii…
E de nențeles această soartă crud-a lumii
De-a refuza perpetuu viața și lumina
E calea ce-o aleg și merg pe ea nebunii
E capătul la care mereu ți-e scrisă vina!!!
.
Offff lume, …..cu durere, pr. Andrei
.
