Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.” (2 Tesaloniceni 2, 15)

Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos.” (Coloseni 2, 8)

Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii. Deci, nu te ruşina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus în lanţuri pentru El, ci pătimeşte împreună cu mine pentru Evanghelie după puterea de la Dumnezeu.” (2 Timotei 1, 7-8)

 

Să ne fie spre folos sufletesc, spre stârpirea minciunii și a vicleniei, spre mărturisirea curajoasă a Adevărului, spre mântuire !

De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te.” (Tit 3, 10)

Chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema*!”  (Galateni 1, 8)

* Anatema nu înseamnă blestem, aşa cum greşit este înţeles acest termen patristic, grecescul anathema este compus din ana şi thema, themele fiind cetăţile de graniţă ale Imperiului Roman (Bizantin), ana thema însemnînd înafara graniţelor, iar în cazul de faţă însemnă “înafara graniţelor Adevărului, înafara Bisericii lui Hristos, ereticul se scoate pe sine înafara Bisericii, Biserica doar confirmă această scoatere, atunci cînd este definitivă. Anatema are şi rol pedagogic, de a feri pe credincioşi de lupii răpitori anatematizaţi, de a nu cădea în ghearele lor. Sub anathema se află şi Martorii lui Iehova şi Baptiştii şi Papistaşii si Greco catolicii şi Copţii, Armenii, etc, toţi cei care se află înafara graniţelor credinţei Ortodoxe.

_______________________________________

Să nu faceţi nici inovaţie, nici omitere în Predania pe care am păzit-o cu evlavie pînă acum. Deoarece toţi cîţi s-au păstrat înlăuntrul Sfintei Biserici a-toată-lumea, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Şi cu mare pedeapsă va fi osîndit cel ce va face fie adăugiri, fie omiteri.”

(Sinodul de la Constantinopol din anul 1724)

_______________________________________

Episcopul, presbiterul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a îngăduit acestora să săvîrşească ceva ca şi clerici (să slujească cele sfinte), să se caterisească.

Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli (sec.II)

_______________________________________

Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi.

   Canonul XV de la Sinodul I-II din Constantinopol (al IX-lea – 861)

Citiți și: http://romanortodox.info/gheron-sava-lavriotul-interpretarea-patristica-a-canonului-15-al-sinodului-i-ii-constantinopol/

 

 

 

 

 

 

 

,