OMUL BISERICII NU POATE FACE COMPROMIS

.

„În acest secol eroismul a fost învins de lașitate, calitatea copleșită de cantitate, omul dominat de tehnică; duhul a fost subordonat materiei, adevărul răstălmăcit dialectic, binele uitat de atâta răutate, iar creștinii prigoniți de anticreștini.

Creștinătatea își împarte istoria în două epoci, caracterizate prin două căi: apostolatul și rugăciunea. Biserica noastră se cheamă apostolică, și totuși ea a înlocuit calea apostolică prin calea rugăciunii. Când, unde și de ce s-a produs această schimbare?

Fără îndoială că apostolii au reprezentat cel mai autentic creștinism istoric. În capitolul al doilea din Faptele Apostolilor se sintetizează coordonatele creștinismului apostolic: în primul rând era învățătura apostolică, semănată în comunitatea dragostei dintre frați, integrată în obștea creștină și sprijinită pe rugăciune. În acest chip ne găsim în miezul Evangheliei. Ar mai trebui poate adăugat spiritul mesianic al creștinilor primari, care se simțeau investiți de Dumnezeu să lumineze lumea și acționau cu înțelepciune și putere de jertfă în acest sens. Pe aceste coordonate de acțiune a ajuns creștinismul la victoria din vremea Sfântului Constantin cel Mare.

Dar lumea atunci s-a încreștinat și totuși nu s-a încreștinat. Semn al neîncreștinării lumii încreștinate de atunci stau viața, învățătura și moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur. El nu s-a despărțit de linia trăirii integrale și organizate în duh creștin și a cerut puternicilor și bogaților acelei vremi să treacă la o reală viață creștinească, iar aceia l-au ucis.  Aici este nodul gordian al istoriei creștinătății.

De aici s-a renunțat la calea apostolică și s-a intrat pe calea rugăciunii. Departe de noi gândul de a prezenta rugăciunea ca pe o abatere de la calea apostolică, ci sesizăm numai că rugăciunea nu e o alternativă a căii apostolice și nici un pas înainte față de calea apostolică. Creștinii, în loc să lupte cu cuvântul și cu organizarea lor obștească pentru a da o structură creștină orânduirilor lumii, au redus intervenția lor la rugăciune.

Astfel a apărut în creștinătate un alt tip de samarinean, în timp ce alți preoți și alți leviți sunt prea ocupați în sacristia lor și nu mai coboară să-l îngrijească pe omul sărac, bolnav, prigonit, întemnițat, nedreptățit și batjocorit. Lumea e lăsată să-și depene viața în patimi și ambiții, umplând istoria de nedreptate, de robie și de sânge, creștinii neputând să facă pentru ea decât rugăciuni.

Un vlădică sincer a concretizat această realitate, zicând: „Nu am stofă de martir în mine!”. Dacă este de înțeles un om laș, fie el și vlădică, nu se poate însă să se admită o conduită de compromis a Bisericii. Această conduită a dizolvat însăși forța spirituală a creștinătății, încât ea a părăsit lumea, lăsând-o în mâinile vrăjmașului.

Discuții aprige se poartă privind folosirea unor prepoziții – „pe”, „din” sau „la” – în diverse definiții teologice, în timp ce oamenii nu mai au un ideal, nu mai au nădejde în lumea asta și o pierd și pe cea veșnică, fiindcă lumea e cotropită de egoism, tiranie, exploatare, robie, sărăcie și mizerie. Facem rugăciune pentru săraci, bolnavi, întemnițați, slabi, dar practic nu întreprindem nimic pentru ei.

Clerul ar putea da explicația cum că le-a revenit împăraților creștini datoria faptei creștine. Argumentul este doar parțial valabil. Biserica trebuie să se asigure că, într-o formă sau alta, în lume se zidește Împărăția lui Dumnezeu. Ea nu poate binecuvânta la întâmplare orice formulă socială, orice lege, orice instituție, orice doctrină, orice ideal, orice oameni, ci numai pe acelea care aparțin mesajului evanghelic, prin care se slujesc oamenii acelei vremi.

Biserica a lăsat împăraților grija guvernărilor, dar nu se poate identifica și nici nu poate colabora cu orice formă socio-politico-culturală. Biserica a lăsat guvernarea în seama împăraților din motivul înțelept al distribuirii atribuțiilor, care i-a îndemnat și pe apostoli să lase în seama diaconilor problemele economice ale obștii; dar lor le-a rămas cuvântul în toată aria lui de acțiune și influență și cu toate răspunderile.

În mod regretabil însă, în Biserică clerul s-a rezumat la rugăciuni, iar laicii au intrat într-un formalism lipsit de conținut. A dispărut din Biserică ierarhizarea valorilor laice, și deci s-a pierdut misiunea laicilor în lume, cât și în Biserică. Poporul trebuie organizat și dinamizat de Biserică. Poporul trebuie iubit, trebuie slujit, trebuie condus, aceasta fiind obligația Bisericii.

E necesar ca Biserica să rămână liberă, independentă și autonomă față de stat, tocmai pentru a putea încreștina statele. Pentru a putea sluji lumea, Biserica trebuie să fie puternică, fiindcă altfel va fi obligată să se adapteze ea la niște realități necreștine, în loc să încreștineze ea lumea.

Istoria ultimelor două milenii este impregnată de spiritualitatea creștină, dar nu putem să nu constatăm semnele negative ale vremurilor, unele apărute în interiorul creștinătății, iar altele din afara ei. Capacitatea de afirmare a neo-protestantismului a proliferat prin spiritul ei dinamic, dar a dezbinat creștinătatea. Sunt forțe fals mesianice, necreștine și anticreștine, care în ultimele secole au ajuns să domine lumea, și asta datorită golului creat de creștini în istorie.

Biserica restrânsă la rugăciuni, rituri, ceremonii și tradiții este inaptă să ducă lumea mai departe. Creștinismul formal, oricât este el justificat tradițional, până la urmă cedează prin incapacitatea lui spirituală și dinamică. Fiindcă darurile Sfântului Duh sunt dinamice. Darul proorociei vestește lumii zările noi, formulând idealurile și modalitățile de realizare. Proorocia nu e numai eshatologică, ci vizează și viitorul istoric, nu e numai morală, ci și socială, nu e numai religioasă, ci e și politică. La fel, darul facerii de minuni, care este o practică uitată în creștinism. Rugăciunile ajută la minune, dar elementul activ, lucrător este Duhul Sfânt. Prin urmare, toate darurile duhovnicești formează un tot unitar și înnoitor.

Aceste gânduri ne vin ca buni creștini ortodocși, iubindu-ne Biserica, dar în condițiile calvarului și Golgotei. De zeci de ani agonizează Hristos în lume, și am fost atât de jecmăniți de orice drept și libertate, încât numai rugăciunea tainică din adâncul inimilor ne-a rămas. Cunoaștem puterea rugăciunii din lucrarea ei în adâncile suferințe ale celei mai aprige și inteligente prigoniri. Ne-am dăruit cu totul lui Hristos. Nicio clipă nu ne situăm în afara Bisericii.

Viziunea creștină asupra lumii, elaborată de martiri și sfinți, merită să fie luată în considerare de forurile cele mai înalte ale Bisericii și ale lumii, căci oamenii aceia au trăit și s-au jertfit pentru mântuirea în Hristos.”

Ioan Ianolide, 1985

Fragment din Ioan Ianolide, „Deținutul profet”, Editura Bonifaciu, 2009, ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești, publicat și în Revista Atitudini.

QUO VADIS, ROMÂNE  ? ? ?

.

DE – GEA – BA ! ! !

.

DEGEABA SE FAC MII DE EMISIUNI, 

PODCASTURI, 

INTERVIURI, ARTICOLE, 

ȘEDINȚE, STUDII,

DEZBATERI, 

ANALIZE ULTRA-COMPLEXE, 

ADUNĂRI,

DEGEABA PARTIDE NOI, 

DEGEABA ALEGERI,

.

DEGEABA REVOLUȚII,

DEGEABA PROIECTE DE ȚARĂ,

DE LEGI ȘI DE ORICE ALTCEVA,

DEGEABA GREVE GENERALE,

DEGEABA MITINGURI COLOSALE,

ÎN ORICE MOD, LOC,

ORI GRAD DE PARTICIPARE,

– DACĂ  NE-RESPECTÂND  SFINTELE CANOANE,

POMENIND CA EPISCOP UN ERETIC

(AȘA CUM FAC DIN 2016

PESTE 99,99%

dintre cei care se pretind ortodocși !!!),

SUNT  ÎN PĂRTĂȘIE CU EREZIA,

ADICĂ 

FĂRĂ HRISTOS,

știut fiind că din 29 octombrie 2016,

NU MAI AVEM

NICI MĂCAR UN SINGUR EPISCOP ORTODOX,

TOȚI fiind semnatari OFICIALI

ai textelor eretice adoptate

la pseudo-sinodul din Kolimbari-Creta

în 26.06.2016 …

.

.

.

.

PRIN DEFINIȚIE,

(așadar NU este o părere personală,

o impresie

sau opinie subiectivă),

EREZIA  ESTE  HULĂ  ÎMPOTRIVA  Sfântului  Duh,

păcat suprem, asemenea sinuciderii,

păcat care, conform cuvintelor clare

ale Mântuitorului Hristos

din Sfânta Scriptură

(Matei 12, 31-32),

.

NU  SE  IARTĂ  ÎN  VECI ! ! ! … :

.

Din ignoranță, din nepăsare, din lipsă de cateheză

(imensa majoritate a preoților

nefăcându-și deloc principala datorie

față de enoriași de a-i catehiza

– anume a-i

”învăța DREPT Cuvântul Adevărului”),

extrem de mulți ”ortodocși”

nu cunosc termeni esențiali,

nu știu să facă distincție

între noțiuni de bază precum

”Biserica” și ”administrația bisericii”,

între adevăr și minciună / înșelare,

între lumină și întuneric,

între ortodoxie și erezie ! ! ! . . .

.

Citiți și REcitiți cu MAXIMĂ atenție

acest text lămuritor și ESENȚIAL

pentru cei care încă nu conștientizează

CE este erezia ereziilor,

viclenia vicleniilor

– ecumenismul sincretist:

.

Iată ce spune SFÂNTUL Ioan Maximovici

– trecut la Domnul în anul 1966,

conștientizând  CO-LO-SA-LUL  PE-RI-COL

al părtășiei ortodocșilor cu ereticii ecumeniști :

.

.

NUMAI  ÎNTOARCEREA AUTENTICĂ  

LA  HRISTOS,

.

LA DREAPTA CREDINȚĂ ORTODOXĂ,

PRIN RUGĂCIUNEA ÎN DUHUL ADEVĂRULUI,

PRIN  DELIMITAREA, ÎNGRĂDIREA, CARANTINAREA

DE ORICE EREZIE ÎN GENERAL,

DE EREZIA ECUMENISTĂ ÎN SPECIAL

NE  VA  MAI  PUTEA  SALVA ! ! !

.

DIAVOLUL NU AR AVEA NICIO PUTERE

DACĂ DUMNEZEU NU AR ÎNGĂDUI ACEASTA

PENTRU METASTAZA EREZIEI ECUMENISTE

INFILTRATĂ ÎN MOD VICLEAN NU ÎN BISERICĂ

(ÎNTRUCÂT BISERICA NU GREȘEȘTE NICIODATĂ),

CI ÎN ADMINISTRAȚIA

MASONO-SECURISTĂ  A  PATRIARHIEI,

PRIN METODA CALULUI TROIAN,

DIN PĂCATE

CU SUCCES,

DATORATĂ FĂȚĂRNICIEI, SUPERFICIALITĂȚII,

NEPĂSĂRII ÎN FORMĂ ÎNDELUNG-CONTINUATĂ A OAMENILOR

FAȚĂ DE DREAPTA CREDINȚĂ, FAȚĂ DE SFINTELE CANOANE!…

.

QUO VADIS, ROMÂNE – FĂRĂ DE HRISTOS ? ? ?

.

DE-GEA-BA !

.

DEGEABA DĂNȚUIM, SERBĂM, CÂNTĂM, NE LĂUDĂM,

DEGEABA PRIVIM LA PARADE ÎNȘELĂTOARE DE 1 DECEMBRIE,

DEGEABA SE FAC MILIOANE DE EMISIUNI, PODCASTURI, 

INTERVIURI, ARTICOLE, 

ȘEDINȚE, STUDII,

DEZBATERI, 

ANALIZE ULTRA-COMPLEXE, 

ADUNĂRI,

DEGEABA PARTIDE NOI, DEGEABA ALEGERI,

.

DEGEABA REVOLUȚII,

DEGEABA PROIECTE DE ȚARĂ,

DE LEGI ȘI DE ORICE ALTCEVA,

DEGEABA GREVE GENERALE,

DEGEABA MITINGURI COLOSALE,

ÎN ORICE MOD, LOC,

ORI GRAD DE PARTICIPARE,

– DACĂ NE-RESPECTÂND SFINTELE CANOANE,

POMENIND CA EPISCOP UN ERETIC

(AȘA CUM FAC DIN 2016

PESTE 99,99%

dintre cei care se pretind ortodocși !!!),

SUNT  ÎNAFARA BISERICII,

ÎNAFARA ORTODOXIEI,

ADICĂ 

FĂRĂ HRISTOS,

știut fiind că din 29 octombrie 2016,

NU MAI AVEM

NICI MĂCAR UN SINGUR EPISCOP ORTODOX,

TOȚI fiind semnatari OFICIALI

ai textelor eretice adoptate

la pseudo-sinodul din insula Creta

în 26.06.2016 …

TU PE CINE POMENEȘTI

LA SF. LITURGHIE

CA EPISCOP ? (. . .)

– UN ORTODOX,

SAU UN ERETIC

(UN TRĂDĂTOR DE HRISTOS) ? ? ? . . .

.

CUI URMEZI?

PE CINE ASCULȚI ?

CU CINE AI PĂRTĂȘIE,

COMUNIUNE LITURGICĂ

(împreună-rugăciune) ?

.

OARE CU ORTODOCȘII,

SAU CU ERETICII ECUMENIȘTI

(LUPI MASCAȚI ÎN PIELE DE EPISCOP,

DE PĂSTOR) ? ? ? . . .

.

AȘADAR, O-R-I-C-E  altceva am face,

până nu ne întoarcem

SINCER  și  AUTENTIC,

(conform Sfintelor Canoane

VEȘNIC VALABILE)

trup și suflet

la Hristos, 

la Sfânta Ortodoxie,

de care, vai,  mulți sunt în mod conștient sau inconștient

LEPĂDAȚI de Hristos

prin comuniunea liturgică (împreună-rugăciunea) cu ereticii

prin IGNORANȚĂ / NE-păsare,

prin frică,

prin tăcere,

prin NE-mărturisirea ortodoxiei,

prin părtășia la erezia ereziilor – ecumenismul sincretist,

participând la rugăciuni împreună cu ereticii ecumeniști –

.

(anume cu cei care pomenesc la Sfânta Liturghie ca episcop

un ERETIC ecumenist)

.

– știut fiind că din 29 octombrie 2016

NU mai avem NICI MĂCAR UN SINGUR EPISCOP ortodox,

TOȚI fiind semnatari

O-FI-CI-ALI

ai textelor ERETICE adoptate la

pseudo-sinodul din Kolimbari-Creta în 26.06.016),

NU   VOM  REUȘI  

N – I – M – I – C  ! ! !

întrucât Hristos ne-o spune LIMPEDE în Sf. Scriptură – la Ioan 15, 5:

”Fără Mine nu puteți face nimic.”

.

Din 29 octombrie 2016,

de când prea lumeasca și apostata

componență episcopală a Sinodului B.O.R.

a adoptat acceptând

textele ERETICE ale

TÂLHĂRESCULUI  sinod din Creta (16-27.06.2016),

vaaai, peste 99%* dintre cei care se consideră ortodocși, inclusiv și mai ales pseudo-patriarhul,

T-O-Ț-I  episcopii,

preoții, monahii, monahiile, stareții, starețele,

fiind PĂRTAȘI LA EREZIE,

prin participarea la rugăciuni împreună cu ereticii ecumeniști

(cu cei care pomenesc în calitate de episcop un eretic),

NU pot fi CU Hristos,

ci LEPĂDAȚI, APOSTAȚI de Ortodoxie, de Biserica cea

”Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” !!!!!! . . .

.

* – Din totalul celor cca 18.000 de preoți ”ortodocși” – câți recunoaște oficial Patriarhia Română că are în subordine, mai sunt astăzi cu adevărat ortodocși, oprind (conform Sfintelor Canoane veșnic valabile) pomenirea episcopilor căzuți în erezia ecumenistă, cel mult 20 de preoți în toată țara,

deci UNU LA MIE ! ! ! . . .

.

Cei care vor să înțeleagă CE EREZII au statornicit / oficializat

episcopii TRĂDĂTORI DE Hristos

prin semnarea oficială a textelor adoptate la

pseudo-sinodul din Creta, în data de

pot descărca în format pdf

cele mai importante idei

sintetizate în doar două pagini,

de aici:

CE spune HRISTOS  

vs

ce spune ecumenismul:

.

sau în format fotografic / jpg, de aici:

 

CITEȘTE  ȘI  DĂ  MAI  DEPARTE  !

.

.

HTTPS://ROMANORTODOX.INFO/ECUMENISMUL-EREZIA-EREZIILOR

CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE !

.

Peste 200 de DOVEZI că TOȚI episcopii

s-au rugat împreună cu ereticii, la:

Manifestări ecumeniste | Român Ortodox (romanortodox.info)

.

Rețineți ca

E-SEN-ȚI-AL  ! ! ! :

.

.

Așadar, click aici pentru:

ÎNTREBARE ESENȚIALĂ PENTRU ORICE PRETINS ORTODOX: CU CINE TE ROGI ÎMPREUNĂ?

.

.

Citiți și:

.

SUNTEȚI PRO SAU CONTRA PANEREZIEI ECUMENISMULUI SINCRETIST ?

.

ARGUMENTE (CITATE) DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ, SFINTELE CANOANE (VEȘNIC VALABILE) ȘI SFINȚII PĂRINȚI PRIVIND ATITUDINEA FAȚĂ DE ERETICI, FAȚĂ DE PREOȚII, MONAHII ȘI MIRENII CARE PRIN TĂCERE, NEPĂSARE, PROPOVĂDUIESC EREZIA

.

CATEGORIE: MANIFESTĂRI ECUMENISTE (peste 188 de dovezi ale încălcării de către episcopi a Sfintelor Canoane prin împreună-rugăciune cu ereticii)

.

.

Și MAI ALES

materialul care explică în detaliu,

cu cele mai avizate argumente

din câte există,

(scripturistice, canonice și patristice)

despre:

ECUMENISMUL – EREZIA EREZIILOR

.

.

.

Iată una din miile de dovezi de împreună-rugăciune cu ereticii a episcopilor români, dovezi prin care este ultra-evidentă căderea acestora în erezia ereziilor – ecumenismul sincretist:

.

.

Celor care VOR SINCER să înțeleagă mai bine CE este erezia ereziilor, VICLENIA VICLENIILOR – ECUMENISMUL SINCRETIST, acest infinit de perfid CAL TROIAN care macină ortodoxia de multe decenii DIN INTERIORul administrației efemere a BOR (!!!), le recomandăm să citească ATENT, cu prioritate, materialele de la secțiunea: BIBLIOTECĂ – BROȘURI, în principal broșurile a 4-a, a 5-a și a 7-a.

.

Căci:

.

..

.

Hristos a Înviat!

.

Ascultați cu MARE atenție

și împărtășiți

celor de a căror mântuire vă pasă,

această

EXCEPȚIONALĂ PREDICĂ

LĂMURITOARE DESPRE

EREZIA EREZIILOR

– ECUMENISMUL SINCRETIST:

Predica Ieromonahului Spiridon Roșu, în Duminica Ortodoxiei (25 februarie 2018)

.

Așadar:

.

Căci:

.

.

.

 

 

.

Descărcați în format electronic pdf,

salvați, citiți, recitiți cu multă atenție

și împărtășiți celor

de a căror mânuire vă pasă,

excepționalul material lămuritor,

pe înțelesul tuturor:

.

Ecumenismul – erezia ereziilor – explicații

.

Doamne ajută!

.

Citiți aici textul IMNULUI ROMÂNIEI:C

DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE !!!

.