Într-o Românie prinsă în mrejele unei amorțiri prelungite de peste trei decenii, zorii unei zile noi se prefigurează cu o forță neașteptată. Este o trezire dintr-un somn letargic, un somn ce părea etern, întreținut cu grijă de o clasă politică parazitară și de un sistem perfid construit să sufoce orice formă autentică de suveranitate și demnitate națională. Dar astăzi, românul, trădat și împins în colțul disperării, a deschis ochii. Un clopot interior, pierdut și neglijat de prea mult timp, a început să vibreze, chemându-l la acțiune și curaj.

Timp de ani îndelungați, pe tabla de șah a puterii, figurile marionetelor politice au jucat cu aroganță și siguranță. Roșii și galbenii, această struțo-cămilă grotescă născută din cenușa partidului unic, s-au înfrățit într-o cloacă a intereselor meschine, formată din trădători de neam și țară. Cu cinism, au mimat democrația, au vândut iluzii și au furat tot ce se putea fura: resurse, viitor, speranță. Poporul a fost tratat ca o masă manevrabilă, dresată să aleagă mereu „răul cel mai mic” în loc să îndrăznească să spere la bine. Dar această farsă s-a apropiat de final.

Istoria a fost nemiloasă cu noi: tartorii tranziției postdecembriste ne-au prădat prezentul și viitorul sub masca unor lideri providențiali. Ion Iliescu, cu zâmbetul său hâd de mentor al „democrației originale”, a scufundat națiunea în mlaștina nostalgiei comuniste. Sub conducerea sa, „idealurile mărețe ale comunismului” au fost reciclate în forme noi, dar la fel de opresive, iar românii și-au pierdut anii cei mai buni într-o tranziție interminabilă.

După el, a urmat o altă batjocură: marinarul, acel președinte ce ne-a disprețuit fățiș, catalogându-ne „un popor de mâna a doua” și vânzându-ne iluziile geopolitice pe altarul „licuriciului cel mare”. Într-un limbaj brutal și vulgar, acest personaj nu doar că a umilit România, dar a și fracturat-o ireversibil, perpetuând dezbinarea și ura socială.

Și, de parcă rana națională nu era deja suficient de adâncă, ultimul deceniu a adus cu sine o altă farsă: „regele german”, o constructie politică de laborator, lipsită de suflet și de rădăcini în fibra națiunii. Zece ani de aroganță glacială și indiferență cronică față de problemele reale ale țării au fost picătura care a umplut paharul.

Acum, după 20 de ani de întuneric total, de umilințe și trădări, nota de plată a sosit. Poporul român, sătul de spectacolul grotesc al unei conduceri ce a uitat să fie pentru oameni, și-a ridicat glasul și mâna împotriva sistemului. Este un moment al răscumpărării, o întoarcere a roții istoriei care, pentru prima dată în mult timp, le oferă românilor o șansă reală de a-și revendica demnitatea.

Zorii acestei zile nu sunt doar o promisiune, ci o chemare la luptă și la responsabilitate. Căci o națiune nu poate renaște decât atunci când fiecare dintre cetățenii săi își asumă cu adevărat rolul de constructor al viitorului.

România nu mai poate fi locul unde speranța moare înainte de răsărit; trebuie să devină țara unde ziua cu două dimineți marchează începutul unei ere noi, mai drepte și mai libere.

________________

Sursa – (MAXIMĂ ATENȚIE !!! : ACEST SIT ESTE ECUMENIST !) – https://www.activenews.ro/opinii/Lucian-Ciuchita-Rasaritul-sperantei-din-umbra-dezamagirilor-193484

„Trebuie să purcedem la o respingere hotărâtă a ecumenismului și nu trebuie să avem nicio comuniune cu adepții lui. Calea noastră nu este și a lor. Trebuie să spunem acest lucru cu hotărâre și să îl arătăm prin faptele noastre. Vine spre noi o epocă a adevăratei mărturisiri de credință, e epocă în care probabil vom rămâne singuri și prigoniți. Datorită faptului că toate Bisericile Ortodoxe locale au intrat deja în rândurile „Consiliului Mondial al bisericilor” și prin aceasta au trădat Ortodoxia, a venit vremea deplinei noastre îngrădiri (de ecumenism – n.trad.). Nu putem și nu trebuie să avem nicio comuniune cu apostații adevăratei Ortodoxii și trebuie să fim pregătiți, dacă va fi necesar, să ne retragem în „catacombe.” Postura noastră de luptători și mărturisitori ai adevărului curat și neprihănit al lui Hristos ne conferă o mare responsabilitate, mai mult decât oricând altcândva în trecut.

Trebuie să ne amintim întotdeauna faptul că un păstor adevărat al adevăratei Biserici a lui Hristos nu poate niciodată și nu trebuie să aibă niciun alt interes decât acela al râvnei curate pentru slava lui Dumnezeu și pentru mântuirea turmei lui – numai spre aceasta trebuie să se concentreze toate gândurile lui, toate simțămintele și acțiunile sale, întotdeauna.”

Sf. Ioan Maximovici

Pentru a înțelege

CE este ecumenismul,

citiți (descărcați de aici în format pdf)

2 EXCEPȚIONALE cărți:

1. Ecumenismul fără mască

și mai ales:

2. Ecumenismul – erezia ereziilor

CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE !

Detalii la:

HTTPS://ROMANORTODOX.INFO/ECUMENISMUL-EREZIA-EREZIILOR

ECUMENISMUL – EREZIA EREZIILOR | Român Ortodox (romanortodox.info)

MĂRTURISEȘTE ADEVĂRUL,

FĂ-ȚI DATORIA DE CREȘTIN,

DE A-ȚI IUBI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI,

ACUM, ASTĂZI, CÂT SE MAI POATE,

AJUTÂNDU-L SĂ CONȘTIENTIZEZE

în Duhul Adevărului, al Sfinților Părinți,

CE ESTE ȘI CUM SĂ SE FEREASCĂ DE

EREZIA EREZIILOR, VICLENIA VICLENIILOR

– ECUMENISMUL SINCRETIST

(CA FORMĂ A MARII LEPĂDĂRI DE ORODOXIE,

– ADEVĂRATA CAUZĂ A

UMPLERII PAHARULUI MÂNIEI LUI DUMNEZEU),

oferindu-le materialul lămuritor de la:

https://romanortodox.info/ecumenismul-erezia-ereziilor/

și celelalte de la:

https://romanortodox.info/subiect/biblioteca/brosuri/

IATĂ TEMEIUL CANONIC

AL ÎNTRERUPERII POMENIRII

EPISCOPULUI CĂZUT ÎN EREZIE :

. . . ! ! ! . . .

IATĂ DOVADA MARII LEPĂDĂRI DE HRISTOS,

DE ORTODOXIE, DE BISERICA CEA

”UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCĂ”

A TUTUROR EPISCOPILOR – MEMBRII AI DELEGAȚIEI B.O.R.

DEPLASATĂ ÎN CRETA ÎN

:

! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! !

Sfântul Teodor Studitul:

„Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia”.

Sfântul Atanasie cel Mare: