Suflet de înger
Ce-ai fericit plaiul moldovean
Cu viaţa-ţi….
Nobleţe ce vine…
Din suferinţă… multă suferinţă…
…În venele tale…
Curge parcă tot sângele…
Vărsat în toate veacurile
Pentru pământul acesta…
O picătură din acest sânge
Căzu pe strunele viorii
Încât se cutremurau
Şi strămoşii în veşnicie…
În inima ta este sculptat
În carne… cuvântul scump…
ROMÂNIA…
Aceste meleaguri de Rai
Pe care le-ai purtat în tine mereu
…Şi le-ai cântat… şi le-ai slăvit…
Ca pe cele mai scumpe odoare…
Tu eşti românul absolut
Care ai trăit româneşte
Prin toate fibrele tale…
Şi care…prin toate cântecele tale…
Ne-nfiori pe noi… cei de azi…
Nu poţi rămâne la fel
Când simţi clocotul tău
Şuvoaiele sufletului tău…
Torentul inimii tale…
Şi… ne ruşinezi pe noi
Cei de azi
Care am uitat cum se iubeşte…
Cre am uitat cum se trăieşte…
Care am uitat cum se gândeşte…
Româneşte…
Şi toată fiinţa ta
Ai pus-o într-un singur cuvânt
Şi acela este BALADA…
Lăsată nouă moştenire
Spre luare aminte
Şi ne punem o singură întrebare
Noi ce lăsăm moştenire
Copiilor nostri?
Ooooh, neam absent şi vinovat
Cum ţi-ai uitat trecutul…
Cum ţi-ai uitat eroii….
Şi cum asculţi cu patimă
Pe Pan, ce-ţi cântă la ureche
Cu fluierul drăcesc
Balada Uitării!!!!
.
Cu dor de Domnucu CIPRIAN,
Pr. Andrei
.
.
