Cetatea Brusiei este în părțile Bitiniei, în hotar cu Frigia și cu Moesia. În această cetate, pe vremea rău-credinciosului împărat Iulian, cel lepădat de credință, a fost episcop Sfântul Timotei (361-363), care, pentru curăția și sfințenia lui, a luat, de la Dumnezeu, darul facerii de minuni. Și păstorea duhovnicește poporul său, tămăduind bolile, cu puterea cea data lui de la Dumnezeu. Și, luminând cu învățătura turma sa, întorcea la Domnul pe mulți necredincioși.

Iar, după ce a venit împărat Iulian și a început a prigoni cumplit Biserica lui Dumnezeu, atunci, Sfântul Timotei, s-a ostenit și mai mult cu propovăduirea cuvintelor lui Dumnezeu, întărind pe cei credincioși în credință. Deci, aflând de dânsul, păgânul Iulian a trimis să-l prindă și l-a închis în temniță. Și mulți veneau la dânsul când era el în lanțuri, iar el îi învăța să creadă în Hristos, adevăratul Dumnezeu. Și, a fost înștiințat și Iulian de aceasta. Și l-a oprit pe el să învețe despre numele lui Hristos, dar Sfântul Timotei nu a încetat să-și împlinească datoria, propovăduind, fără teamă, pe Mântuitorul. Și, mâniindu-se, împăratul a trimis pe un slujitor al său și i-a tăiat capul Sfântului Timotei în temniță. Și așa, vrednicul păstor s-a adus jertfă pe sine, primind cununa muceniciei. Întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.

 

Întru această zi, pomenirea Sfinţitilor Mucenici Alexandru şi Antonina (†303-305)

        Aceștia au fost din satul Cordam. Sfânta Antonina petrecea viața ei în curăție și cu cinste. Deci, fiind prinsă de dregătorul Fist și nevrând să se lepede de Hristos, nici să slujească idolilor, a fost dusă cu sila, într-o casă de desfrânare. Și, stând acolo, nemâncând trei zile, i s-a arătat, noaptea o lumină, și, făcându-se tunet mare, s-au deschis ușile casei și s-a făcut glas din cer către ea, îndemnând-o să se scoale și să ospăteze. Apoi, a fost dusă, iarăși, înaintea dregătorului și, neplecându-se a jertfi la idoli, a fost călcată în picioare și bătută cu sabia de lemn. Și, iarăși, a fost adusă în casa de desfrâu. În această casă, prin descoperirea îngerului, a intrat Alexandru si, pentru vârsta lui tânără, că era de douăzeci și trei de ani, s-a prefăcut că merge acolo pentru păcat. Deci, a scos-o pe ascuns, pe Sfânta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a rămas în casă. Peste puțin timp, văzându-se lucrul acesta, l-au dus pe Alexandru la dregător. Și, întrebându-l pentru ce a făcut aceasta, mucenicul n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina cu însuși gura sa. Și, mai întâi, a fost bătut cu sabia de lemn. Apoi, prinzând și pe Sfânta, le-a tăiat degetele mâinilor și picioarelor și, ungându-le trupurile peste tot cu catran, le-a dat brânci într-o groapă cu foc și, acolo, și-au luat feriricitul sfârșit. Și se face prăznuirea lor la mănăstirea Maximin, care este în Constantinopol.

Întru această zi, cuvânt de la Isus Sirah

    Nu te certa cu cel puternic, ca să nu cazi vreodată în mâinile lui. Să nu te judeci cu omul ce bogat, ca să nu-ți îngreuneze ție măsura. Pentru că pe mulți i-a pierdut aurul și inimile regilor le-a aplecat. Să nu te sfădești cu omul cel limbut și să nu pui pe focul lui lemne. Să nu te însoțești cu omul rău crescut, ca să nu se necinstească strămoșii tăi. Să nu ocărăști pe omul cel ce se întoarce de la păcat; să-ți aduci aminte că toți suntem vinovați. Să nu necinstești pe vreun om la bătrânețile lui, pentru că și tu însuți vei îmbătrâni. Nu te bucura de moartea vrăjmașului tău; să-ți aduci aminte că toți trebuie să murim. Să nu treci cu vederea vorbele înțelepților, ci, la pildele lor, oprește-te, pentru că de la dânșii vei deprinde învățătura, despre cum să slujești la cei mai mari. Să nu te depărtezi de la poruncile bătrânilor, pentru că și ei s-au deprins de la părinții lor, că, de la ei, vei învăța înțelepciunea și îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie. Nu ațâța cărbunii păcătoșilor ca să nu te ardă flacăra focului lor. Să nu ajungi până la sfadă cu omul iute la mânie, ca să nu fie o cursă întinsă înaintea buzelor tale. Să nu dai împrumut omului, celui mai tare decât tine, și, de vei împrumuta, socotește împrumutul ca pierdut. Să nu fii chezaș peste puterea ta, iar, dacă ai dat chezășie, fii cu grijă, că va trebui să plătești.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, ca să nu ne jurăm şi să nu ne călcăm jurământul

    Drepta aceea, dacă cei ce mint, pătimesc multe, apoi, cei ce-și calcă jurământul, oare, nu vor pătimi? Că, dacă numai pentru răspunsul simplu ce a zis femeia aceea, a lui Anania: „Adevărat, cu atât am vândut țarina, vă jurați și călcați jurământul, de ce fel de osândă veți fi vrednici? Este potrivit să arătăm, astăzi, și din Legea veche, cumplitul lucru al călcării de jurământ, că zice Zaharia Proorocul: „Secera se pogoară, lungă de douăzeci de coți, și înaltă de zece coți”, pogorâre care arată grabnica năvălire a pedepsei, ce urmează călcării jurămintelor. Fiindcă acei mulți coți însemnează groaza și mărimea relelor. Iar, fiindcă vedea secera pogorându-se din cer, aceasta însemna judecata, care se pogoară de la Judecătorul cel de Sus, iar chipul secerei, arată pedeapsa cea fără de scăpare. Că precum secera, oriunde ar cădea, aduce pierzanie, așa și urgia, care se pogoară asupra celor ce se jură și calcă jurământul înfricoșată este și acei oameni nu vor putea scăpa, dacă nu își vor îndrepta, mai întâi, faptele lor. Că, deși nu suntem pedepsiți îndată ce ne purtăm, pentru aceasta, să nu fim fără teamă. Deci, cei ce greșesc mult și sunt, mai mult nepedepsiți, decât pedepsiți, aceia sunt datori să se teamă și să se cutremure mai mult, de vreme ce, le cresc lor chinurile, și aici și dincolo. Pentru aceea, dar, să nu căutăm dacă suntem sau nu pedepsiți de Dumnezeu, ci, să cercetăm singuri, dacă n-am greșit, fiindcă dacă greșim și nu suntem pedepsiți, apoi, mai mult, suntem datori a ne cutremura. Mulți s-au jurat și jurământul l-au călcat, dar, măcar că au scăpat de osândă până acum, să nu se semețească, pentru că îi așteaptă scrâșnirea dinților. Și, poate unii, chiar și aici vor pătimi și nu vor scăpa de pedeapsă, chiar dacă, nu pentru greșeala aceea, ci pentru alte greșeli, osândă mai cumplită având. Pentru aceea, dar, să nu căutăm dacă suntem sau nu pedepsiți de Dumnezeu, călcându-se jurământul, ci, să cercetăm de n-am greșit.” Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

 

 

 

 

.