Multe mame zămislesc fii, dar puține sunt acelea a căror zămislire o mărește și o prăznuiește Biserica lui Dumnezeu. În vremea Noului Testament, numai trei mame s-au găsit zămislind în pântece, prin darul lui Dumnezeu, cu mărire și cu minune. Acestea au fost: Sfânta și dreapta Ana, apoi Sfânta Elisabeta și, în sfârșit, Preasfânta și Preacurata Fecioara Maria. Dreapta Ana a zămislit pe Născătoarea de Dumnezeu, Elisabeta, pe Înaintemergătorul Ioan, iar Fecioara Maria pe Hristos, Mântuitorul lumii. Semnul lor este că toate aceste zămisliri s-au săvârșit prin vestitor ceresc, prin umbrirea Darului dumnezeiesc și prin învoirea mamelor ce zămisleau cu vestitorul tainei.

Iar zămislirea Sfântului Botezător Ioan, ce prăznuim astăzi, așa a fost: În vremea când Irod era rege al iudeilor, a intrat Sfântul Arhanghel Gavriil în altar, la preotul Zaharia, care slujea atunci în rânduiala săptămânii sale și i-a vorbit astfel: „Nu te teme, Zaharia, că s-a auzit rugăciunea ta și femeia ta, cea bătrână și stearpă, va naște un fiu și-l vei numi Ioan și mulți se vor bucura de nașterea lui”. A răspuns Zaharia: „Străine și neașteptate lucruri îmi vestești mie. Dar a naște fii, la bătrâneți sterpe, au nu este un lucru împotriva firii?” Și a răspuns îngerul: „De la început te găsesc pe tine cu puțină credință, Zaharia. Dar, măcar că este potrivnic firii, lucrul ce ți-am spus este cu  putință la Dumnezeu, că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință, că Dumnezeu poate și din pietre să ridice fiii lui Avraam; deci și femeii tale Dumnezeu îi dă putere să nască fiu la bătrânețe și stârpiciunea ei, ca cela ce va să se nască ție fiu, este mare înaintea Domnului”. Răspuns-a Zaharia: „Nu îndrăznesc a grăi cuvinte potrivnice la cuvintele tale cele îngerești, însă te întreb, pentru ce fiul ce se va naște va fi mare?” Răspuns-a îngerul: „Va fi mare înaintea Domnului, nu că va întrece pe Ieremia, ci ca acesta, adică Ioan, se va umple mult mai mult de Duhul Sfânt, încă din pântecele maicii sale. Ieremia numai a proorocit despre Mesia, dar Ioan este rânduit să-și pună mâna pe Mesia și să-L boteze și așa va întrece pe toți cu mărimea slujirii sale. Și nu numai cu cuvântul va propovădui, ci și cu degetul său va arăta popoarelor pe Mielușelul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii. Iată pentru care pricină Ioan va fi mai mare decât toți cei ce se nasc din femei. Drept aceea, el este plinirea tuturor proorocilor”. Grăit-a Zaharia: Bună și de bucurie este vestirea ta, înger al lui Dumnezeu. Deci, rogu-te, după ce voi cunoaște cele vestite de tine?” Răspuns-a îngerul: „Au încă te îndoiești și nu crezi cuvintele mele? Au oare sunt trimis de Dumnezeu ca să-ți spun minciuni? Cercetează și vezi că, iată, s-a apropiat venirea Celui ce mântuiește pe Israel, că va merge înaintea Lui trimisul înger în trup, care-i fiul tău, cel ce va găti calea lui Mesia, cu puterea și cu duhul lui Ilie. Dar, de vreme ce n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor, iată vei fi mut până în ziua când vor fi toate acestea”. Și îndată limba lui Zaharia s-a legat, nerodirea Elisabetei s-a dezlegat, iar îngerul s-a dus înaintea Atotțiitorului Dumnezeu.

Și așa a luat început în lume vestea cea bună a zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul, glasul înainte-mergător al mântuirii noastre. Dumnezeului nostru, slavă!

Întru aceastã zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Raida, fecioara (†308)

Aceasta s-a nascut in Egipt, la locul ce se cheama Tama, fiica fiind unui preot Petru, si a imbracat haina monahiceasca fiind ea de doisprezece ani. Deci, pogorandu-se, odata, impreuna cu alte femei fecioare la fantana, ca sa-si scoata apa si, vazand multe fecioare, femei si multime de barbati, preoti si diaconi si calugari, pe care ii prinsese dregatorul Lucian si-i ducea legati pe o corabie si afland ca sunt legati pentru Hristos, imbarbatandu-se, a intrat si ea intre dansii, rugandu-se de cel care era mai mare, sa fie si ea cu aceia. Iar el o invata sa aleaga ce este mai bine, sa nu patimeasca chinuri si nici sa moara cu cei legati. Deci ea, nevrand, a stat dimpotriva inaintea dregatorului, batjocorind idolii lui si mustrandu-l de la obraz, pentru ca isi batea joc de credinta crestinilor. Deci, dupa multe chinuri, i-au taiat capul.

Întru aceastã zi, istorisire din Limonar, despre un stareț, care a viețuit în peștera Botezătorului
        Era un oarecare staret, vietuind in manastirea lui ava Eustorghie, cu numele Ioan. Pe acesta, cel intre sfinti Ilie, patriarhul Ierusalimului, a voit a-l pune egumen intru aceeasi manastire. Iar acela nu voia, zicand: „Voi merge in muntele Sinai pentru rugaciune.” Dar patriarhul il silea pe el cu multe cuvinte ca sa ramana si dupa ce n-a putut nicidecum sa-l induplece, mai pe urma l-a slobozit, fagaduind el ca, dupa intoarcere, va primi egumenia. Si asa, sarutand pe patriarh, a iesit in pustie, sa mearga la muntele Sinai, luand cu sine si pe ucenicul sau. Deci, trecand el raul iordanului si departandu-se cam o mila, iata l-au cuprins pe staret frigurile si atat s-au intarit, cat nu putea merge mai departe si, afland o pestera mica, a intrat intr-insa ca sa se odihneasca putin. Si in asa fel era tinut de friguri staretul, incat nu putea nici a se misca; si a petrecut asa trei zile. Iar in noaptea urmatoare a vazut pe cineva, stand inaintea lui si zicandu-i: „Spune-mi batranule, unde vrei sa mergi?” I-a raspuns lui batranul: „In muntele Sinai”. Si i-a zis lui: „Sa nu te duci de aici”. Si, neputand a-l opri pe el, s-a dus de la dansul. Si petrecea staretul aprins si mai mult de foc. Iar intru a doua noapte, tot acela a stat inaintea staretului, in acelasi chip, si a zis: „Pentru ce batranule, te necajesti? Asculta-ma pe mine, nu te duce aiurea, ci ramai aici”. I-a grait staretul: „Tu cine esti?” I-a raspuns lui cel ce se aratase: „Eu sunt Ioan Botezatorul si pentru aceea zic tie, sa nu te duci de aici nicaieri, ca aceasta pestera mica este mai mare decat muntele Sinai, ca in aceasta a intrat de mai multe ori Domnul nostru Iisus Hristos, cercetandu-ma pe mine. Fagaduieste-mi ca vei vietui aici si eu indata sanatos te voi face”.
Aceasta auzind, staretul, cu bucurie, s-a fagaduit a petrece in pestera si, vindecandu-se indata, a petrecut acolo toate zilele vietii sale. Iar pestera aceea staretul a facut-o Biserica si a adunat frati. Si se numea locul acela Sapsas.

Întru această zi, cuvânt despre un preot care, botezând femei, se tulbura

Un oarecare monah, dintr-o manastire de obste, cu numele Conon, era si preot cu dregatoria, randuit spre botezul celor ce veneau la dansul. Insa, cand ungea femei cu Sfantul Mir, se smintea. Si pentru aceasta, voia sa plece din viata de obste. Deci, cand voia a se duce, a venit la dansul Sfantul Ioan Botezatorul, zicandu-i: „Nu te duce, ca te voi usura de razboiul acela”.

Si a venit odata o fecioara persana sa se boteze; si era foarte imbunatatita, dar atat de frumoasa incat preotul nu putea sa-i unga picioarele ei cu Sfantul Mir, asteptand ea o zi acolo. Si, auzind de dansa arhiepiscopul s-a minunat de neamul ei cel bun si voia s-o ia ca diaconita, dar acest lucru nu l-a voit fecioara. Iar preotul Conon si-a luat hainele sale si s-a dus, zicand: „De acum nu voi mai ramane in locul acesta”.

Dupa ce s-a suit la munte, indata l-a intampinat pe el Sfantul Ioan Botezatorul si cu glas linistitor i-a zis: „Intoarce-te, preote, la manastirea ta, ca iata te voi usura pe tine de razboi”. Atunci, preotul Conon a zis catre dansul: „Sa ma crezi pe mine, Sfinte, ca nu ma voi intoarce. Ca de multe ori ai fagaduit ca ma vei usura, si n-ai facut aceasta”. Deci, luandu-l pe el Sfantul Ioan, l-a pus de si-a desfacut hainele sale si cu semnul crucii l-a insemnat pe pieptul lui si i-a zis: „Sa ma crezi pe mine, preote, ca voiam ca sa ai plata tu pentru razboiul acesta, dar de vreme ce tu nu voiesti, iata ca te-am usurat de razboi, insa plata de acum nu vei avea din lupta aceasta”. Si s-a intors preotul la manastire.

Iar ca maine, botezand, a uns pe persana nicidecum simtind ca este femeie cu firea. Deci, a mai facut si alti doisprezece ani, botezand si ungand, nici gand avand pentru femei. Si asa s-a mutat cu pace. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.