Mai marii lumii

Urlă ca nebunii

Se urăsc ca dracii

Se-mpung precum iacii.

Suduie și-njură

Fac spume la gură

Ochii-s negură

Bulbucați de ură.

Minți pline de zoaie

Smârcuri și gunoaie

Seamăn-anarhie

Put a lăcomie…

Rânjesc pe la mese

Plini de interese

Vipere perfide

Ce zâmbesc fetide…

Străini d-omenie

Respirând trufie

Făr pic de onoare…

Chinuind popoare…

Vorbele li-s miere

Cu venin și fiere

Plini de strâmbătate

Străini de dreptate…

N-au tată sau mamă

Sunt puroi pe rană

Diavoli orfelini

Răpitori felini.

.

Hrăpăreți, scârnavi,

Stăpâni peste sclavi

Ale lumii zoaie

Visează războaie…

Săracul pământ

L-au făcut mormânt

Zac în colbul humii

Ciolanele lumii…

Voi mai-marilor!

Voi turbaților!!

Opriți-vă grabnic

Din păcatul strașnic…

Câinilor smintiți

N-o să-mpărățiți!!!

Vi s-ampletit firea

Cu nelegiuirea!!!

Toți sunteți pământ

Calea vi-i mormânt!!!

Vă dați dumnezei

Tâlhari, hoți și smei!!!

Mai-marilor nebuni

Cu vise de stăpâni

De ne-om ridica…

Și ne-om scutura.

Și-om tăbărî cu toții

Sub stindardul dreptății

N-o să vă scape, sper,

Nici îngerii din cer!!!

Și voi striga mereu

Vedea-v-ar Dumnezeu!!!!!

Cu durere și lehamite,

Pr. Andrei