Naționalism nu înseamnă extremism sau xenofobie, anti-semitism sau anarhie, nu înseamnă nici fascism, nici nazism. El este expresia cea mai pură a dragostei de neam și de aproapele. Naționalism înseamnă paroxismul sentimentului național de dragoste pentru neam și pentru pământul românesc, pentru tot ceea ce este românesc, național, autentic, este dragostea pentru neamul românesc cu valorile lui și totodată afirmarea acestui sentiment prin fapta și cuvânt. Naționalismul este expresia adevărurilor istorice ale acestui neam, este lupta duhovnicească continuă pentru propășirea neamului românesc, este jertfa continuă pentru dreapta credință și pentru neam. În acest sens recomandăm cartea Pr. Dumitru Stăniloae – ”ORTODOXIE și NAȚIONALISM” (pe care o puteți descărca în format pdf de aici: carte-Pr.-Dumitru-Staniloae-Ortodoxie-si-nationalism), în care veți întâlni aceste idei și veți înțelege acest concept, care este tratat cu mare profunzime și claritate de marele profesor și teolog român.
Această dragoste de neam cu toate valorile și istoria lui este un sentiment firesc, care își are sorgintea în Hristos, în dragostea pentru Dumnezeu. Fiecare neam are istoria lui, valorile lui, rolui lui, are darurile lui de la bunul Dumnezeu. Fiecare neam are o zestre, o moștenire, pe care trebuie să o ducă mai departe. Fiecare neam are particularitățile lui dumnezeiești, frumusețea lui, comorile lui de spiritualitate, trăire și cultură. Trebuie numai să descoperim aceste filoane de mare preț și să le transmitem mai departe urmașilor noștri îmbogățite, ca pe niște comori inestimabile. Căci talantul se înmulțește, este o datorie sfântă a noastră de a înmulți talanții pe care ni i-a dat bunul Dumnezeu.
Apoi fiecare neam este dăruit de Dumnezeu cu o țară, cu limite precise, cu toate comorile solului și subsolului, numite de noi – resurse naturale. Este așadar pentru toți, loc sub soare, ca neamurile să trăiască în frățietate, în dragoste, în pace și bună înțelegere. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință când vine vorba de daruri, El, Bunul putând înmulți binecuvântările aupra unui popor, pe măsura vredniciei și iubirii noastre.
Este firesc să-ți iubești patria și neamul și este nefiresc să nu ți-o iubești. Este vital să-ți cunoști adevărata istorie, ca să-ți afli rădăcinile și rolul tău pe pământ. Este firesc să fii naționalist, cu condiția ca acest naționalism să fie de tip creștin, să izvorască din dragostea de Dumnezeu. Căci și unii dintre comuniști erau patrioți într-un fel, însă naționalismul lor fără Hristos nu avea nici o valoare. Este firesc să iubim pe toți oamenii, și să fim împărțiți providențial în popoare, fiecare popor aducându-și contribuția sa spre bine și frumos. Nu poți fi ortodox adevărat, dacă nu ești naționalist adevărat. Aceasta fiindcă se încalcă porunca dragostei, fiindcă acela ce nu-și iubește neamul său, nu-și iubește practic aproapele. Neamul este cel în mijlocul căruia ne-am nascut, în mijlocul neamului noi creștem spiritual, cu neamul mergem la Judecata lui Hristos, așa cum spune pr. Ilie Cleopa.
Vedem deci, naționalismul adevărat ca având rădăcini adânci dumnezeiești, creștine și că toate considerațiile potrivit cărora acesta este confundat cu extremismul sunt false și greșite.
Pe de altă parte, toate aceste comori, fie că este vorba de patrimoniul duhovnicesc, fie că este vorba de bogățiile țării, ele trebuiesc conservate și apărate – chiar cu prețul vieții, întrucât constituie darul lui Dumnezeu făcut fiecărui popor. Noi românii, avem datoria sfântă de a apăra și binechivernisi aceste bogății, căci astfel vom da greu răspuns la judecata lui Hristos pentru lipsa noastră de profunzime și pentru lipsa noastră de discernământ în chivernisirea acestora, așa cum susține vrednicul de pomenire pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan, înainte cu puțin timp de plecarea sa la Domnul.
Pe scurt, noi cei de azi, avem datoria de a duce mai departe jertfa celor de ieri și de a fi exemple grăitoare pentru cei de mâine. Este datoria sfântă de a duce mai departe moștenirea înaintașilor noștri și de a ne ridica la vrednicia lor. Și aceasta nu o putem face decât fiind în duhul dragostei de frați, de pământ, de neam, ducând viață curată, sfântă, bineplacută lui Dumnezeu. Și mai este încă ceva – aceea că vom da greu răspuns în fața lui Dumnezeu că nu ne-am dovedit buni chivernisitori ai darurilor lui Dumnezeu și că am lăsat țara cea frumoasă și bogată de izbeliște, iar ortodoxia am răstignit-o pe stâlpul uitării. Să ne ajute Dumnezeu să ne trezim la realitate și să conștientizăm marea răspundere pe care o poartă fiecare român, așa încât să lucrăm dând roade bune, dumnezeiești, și în acest fel să primim răspuns bun la Înfricoșata Judecată a lui Hristos.
..
Gânduri ale unui preot ortodox
