În catedrala pântecelui sfânt
Cu feciorelnic sânge ctitorită,
De tină-nsuflețit așezământ
S-a închinoviat Fiul-Cuvânt,
Prunc de Fecioară – Maică nenuntită !
.
S-a pogorât pe-o rază de lumină
Și fără stricăciune-n cuib S-a pus !
EL era vinovatul fără vină,
Cel ce a fost și trebuia să vină –
Fiul Mariei, Dumnezeu-Iisus !
.
De taină-n pântece I-a fost șederea
Și tot de taină nașterea, pruncia…
Pe toate le-a acoperit tăcerea
Și peste toate a plutit durerea
Celui ce-Și pregătea mucenicia !
.
– Opriți-vă, voi, suflete sărmane !
Opriți vânarea cea de vânt, o clipă !
Nu auziți, din vremuri vechi, romane
Glas de iudei și strigăte dușmane,
Vrăjmași făcând cu diavolul echipă ?
.
Plesnet de palme auziți? Toiege
Și fâșâit de biciuri noduroase?…
Lovesc cu sete cei fără de lege
Pe Cel trimis păcatul să-l dezlege,
Se-aude, parcă, și cum gemi, Hristoase !
.
Vedeți cum e de barbă tras, lovit ?
Împuns, de perii capului târât ?
Palme obrajii sfinți câte-au primit,
Cum este ridicat spre-a fi trântit
Cu funia legată după gât?
.
Vedeți cununa cum I-o pun și-o iau
De zeci de ori și o apasă greu ?
Cu trestiile peste față-I dau
Și nicio milă, nicio frică n-au
Și ÎL lovesc… și ÎL lovesc… mereu?
.
Iar sluga, cu urechea vindecată,
Năprasnic ÎL lovește-a mulțumire!?!
Vedeți cum mâna-n fier înmănușată
Gură și dinți I-au strămutat deodată
Și curge sânge scump, curge-n neștire ?!
.
Se-aud și nemiloasele ciocane
Ce străpung carne, oase și le prind
Pe cruce, să atârne de piroane,
Să mulțumească gloatele dușmane
Ce fremătau să-L vadă-ncet murind !
.
Se-aud suspine, plânset de femei,
Sfâșietor – un strigăt necurmat…
Glasul Mariei, hohotele ei,
Și tânguirile acelor trei
Ce la calvar cu ea de față-au stat !
.
Tras de urechi, scuipat, mânjit, împins
În sânge și sudori L-au înecat!…
Dar nici așa iubirea nu I-au stins
Nici răutatea răilor n-a-nvins –
A biruit Cel care a răbdat !
.
Bătut, rănit de moarte, înghimpat,
Căzut sub cruce – EL e-nvingător!
De TATĂ pân la moarte-a ascultat,
Păcatele asupră-I le-a luat
Și a plecat spre cer, biruitor !
.
…Atâta jale și așa calvar
Că s-a umplut pământul de durere !
Și totuși… parcă fost-a în zadar,
ÎL răstignim de-atunci mereu și iar…
Și nu din ură, parcă… din plăcere!?
.
De ce păcătuim la nesfârșit
Și numai voia noastră împlinim?
Hristos să ne salveze-a fost venit
Și pentru noi pe cruce a murit–
De ce așa murdar și-urât trăim?!?
.
– Fugi de Golgota? Încotro te duci?
N-ai înțeles nimic, nu vrei să crezi?
De ce cobori când EL ți-a spus să urci
Să îți iei crucea, nu mai multe cruci,
De ce ÎL întărâți și nu-L urmezi ?
.
.
21.03.2018
