Și totul pare că merge ca pe roate,

Și lumea tot petrece, și de nimic nu-i pasă

Și sufletul se pierde în noianul de păcate

Duhovnicește-i vremea lui SCAPĂ CINE POATE!!!

.

Și oamenii se-ntrec azi în sprintul nebuniei

Nimic normal pe lume, iar rău-nseamnă bine

Creștinu-i biciuit la stâlpul infamiei

De-ntunecații fără vreo urmă de rușine.

.

Căci doar păcatul astăzi își face-a lui lucrare

Iar mintea se îngroașă, pierzându-și străvezimea

Și omul azi devine cea mai crudă dintre fiare

Ce semeni-și sfâșie, și, ca el, mulțimea.

.

Așa ajunge omul să cunoască prostia

Cu mintea-ncețoșată de teribile păcate

Și sufletu-i nu simte-nșelarea, erezia,

Și se îndreaptă sigur pe-al morții drum, spre moarte…

.

Căci compromisul duce tot la compromis

Și vine-atunci căderea, treptat pe nesimțite

Și-aruncă diavolul cu ură, suflete-n abis

Creștinătatea merge la muncile cumplite.

.

Acesta este prețul plătit de omenire

Pentru păcatu-n care se-afundă permanent

Și omu-și pierde orice urmă de simțire

Devine diavol, cu sufletu-mpietrit CIMENT.

.

Arhierei și preoți, minți luminate-odată

Gustînd dulce-amăgire de dese compromisuri

Duc turma spre căderea în iad, cu ei odată

Iar oamenii nu știu c-ajung în negre-abisuri.

.

Ce grozavă cădere, păcatului tribut

În fiecare ceas aduce omenirea

Care-a uitat că-i plăsmuită din fărâmiciosul lut

Și-acum păcatul îi adie grabnic, sigur, pieirea.

.

Iar tu, creștine, ține predania de veacuri

Îți curățește mintea prin creștinească-asceză

Și sufletu-mbăiază în râuri mari de lacrimi

Cu subțirimea minții pătrunde a TAINELOR sinteză!!!

.

 

.

Cu dragoste multă,

 Pr. Andrei