Și totul pare că merge ca pe roate,
Și lumea tot petrece, și de nimic nu-i pasă
Și sufletul se pierde în noianul de păcate
Duhovnicește-i vremea lui SCAPĂ CINE POATE!!!
.
Și oamenii se-ntrec azi în sprintul nebuniei
Nimic normal pe lume, iar rău-nseamnă bine
Creștinu-i biciuit la stâlpul infamiei
De-ntunecații fără vreo urmă de rușine.
.
Căci doar păcatul astăzi își face-a lui lucrare
Iar mintea se îngroașă, pierzându-și străvezimea
Și omul azi devine cea mai crudă dintre fiare
Ce semeni-și sfâșie, și, ca el, mulțimea.
.
Așa ajunge omul să cunoască prostia
Cu mintea-ncețoșată de teribile păcate
Și sufletu-i nu simte-nșelarea, erezia,
Și se îndreaptă sigur pe-al morții drum, spre moarte…
.
Căci compromisul duce tot la compromis
Și vine-atunci căderea, treptat pe nesimțite
Și-aruncă diavolul cu ură, suflete-n abis
Creștinătatea merge la muncile cumplite.
.
Acesta este prețul plătit de omenire
Pentru păcatu-n care se-afundă permanent
Și omu-și pierde orice urmă de simțire
Devine diavol, cu sufletu-mpietrit CIMENT.
.
Arhierei și preoți, minți luminate-odată
Gustînd dulce-amăgire de dese compromisuri
Duc turma spre căderea în iad, cu ei odată
Iar oamenii nu știu c-ajung în negre-abisuri.
.
Ce grozavă cădere, păcatului tribut
În fiecare ceas aduce omenirea
Care-a uitat că-i plăsmuită din fărâmiciosul lut
Și-acum păcatul îi adie grabnic, sigur, pieirea.
.
Iar tu, creștine, ține predania de veacuri
Îți curățește mintea prin creștinească-asceză
Și sufletu-mbăiază în râuri mari de lacrimi
Cu subțirimea minții pătrunde a TAINELOR sinteză!!!
.
.
Cu dragoste multă,
Pr. Andrei
