Doina
Nu e simplu cântec
E suferință înăbușită
Ținută închisă
În suflet
Să clocotească…
Doina nu e simplu vers
E cuvânt scris
Nu cu cerneală
Ci cu sânge…
Doina e strigătul de durere
Al poporului
La vreme de grea încercare
Sau de bejenie…
Doina e râul
Învolburat
Ce se revarsă
În valuri
De jale adâncă…
Doina
E cruce
E răstignire
Doina
NU E DIN LUMEA ACEASTA…
De aceea
Cred că trebuie
Atunci când auzim
O doină
Să ne apropiem
Ca de o sfântă
Și să o acultăm
Cu cutremur…
Deci, doinei
Trebuie să-i ridicăm
Statuie…
Și să-i închinăm ode
Și de-ar fi să străbatem
Noi românii
Pământul în lung și în lat
Să o facem!!!
Ca să ascultăm o doină!!!!
.
