Precum cuvântul OM este așa de mare

În sensul devenirii omului

Și ridicării lui la măsura OMULUI…

A îndumnezeirii prin har,

Așa si Neamul este un cuvânt sacru

În sensul devenirii noastre…

A românilor…

Neamul e un TOT

Viii și morții, noi cei vii…

Care luptăm pentru credință și neam

Și cei mutați de la noi

Care sunt tot vii… și care…

Au ajuns la Dumnezeu…

Noi cei vii… și…

Moșii și strămoșii noștri…

Noi… cei luptători… și ei…

Care au biruit…

TOȚI LAOLALTĂ, ÎNTR-UN LANȚ…

Puternic, de nezdruncinat,

De nerupt… ale cărui zale

Sunt făcute din har…

Astăzi nu mai avem neam….

Adevărata țară se află dedesupt

Cum spune poetul…

Astăzi, puțini sunt aceia care

Luptă cu adevărat și iubesc cu adevărat

Tot ce-i sfânt și drept…

Azi, am devenit venetici

În propria țară

Asta datorită lașității

Și tăcerii noastre…

Nu se mai nasc eroi….

Fiindcă tare ne-am ticăloșit…

Astăzi ar trebui să se crape pământul…

Și să ne înghită…

….dar totuși pământul nu o face…

Pentru a nu tulbura

Osemintele celor care au plătit prea scump

Cu sânge… fiecare petic de glie

Din pământul românesc…

Ce păcat… ce stare de nesuferit!!!

De te-ai trezi române???!!!

De ți-ai veni în fire… până nu e prea târziu!!!!???

 

 

Cu durere,

Pr. Andrei

 

.

 

 

 

.