Cruce, Cruce, Sfântă Cruce,
Greu îmi pare a te duce
Și cârtesc , gândind așa:
–Asta nu e crucea mea !
Prea e grea, prea mă apasă,
Prea pe viața mea se lasă ,
Și în lume și acasă
Prea mi-e crucea dureroasă !
De sus cade-o întrebare :
–Dureroasă crucea-ți pare ?!?
Ai fost răstignit pe ea ?!
Te-a pironit careva ?!
Ești tu fără de păcat
Cu totul nevinovat
Și plătești cu viața ta
Păcatele altcuiva ?!
–Fost-ai tu batjocorit
Și scuipat și pălmuit
Pe nedrept, pentru vreun frate
Plin de patimi și păcate,
Păcătos și tu ca el…
Suferit-ai chin vreun fel ?
–Trup ca tine am avut
Și EU am fost trup de lut,
Dar n-am fost numai pământ –
DUMNEZEU AM FOST ȘI
SUNT !
Pe pământ OM M-am făcut
Fiindcă TATĂL NOSTRU – a vrut
Să răscumpere, prin Mine,
Pe toți oamenii, ca tine,
Răi și împotrivitori
Doar de sine iubitori
Și m-am dat spre chinuire
Pentru-a voastră mântuire !
Pentru voi am fost în lume,
Pentru voi am primit Nume
Și-am făcut în cer sobor
Pentru voi să vin să mor !
Din bunăvoirea Mea
Am vrut omul a-l salva
Din pântecul iadului,
Din gheara păcatului
Oamenii Mi-au ”răs—plătit”
Pentru ce mult i-am iubit,
Pentru multa Mea iubire
Mi-au ”plătit”…cu răstignire !
Și Mi-au dat o cruce mare
Și Mi-au pus-o pe spinare
După ce crunt m-au hulit
Și crunt m-au batjocorit…
Peste obraz M-au lovit,
Pe pământ M-au târâit,
De grumaz am fost legat,
M-au trântit, M-au ridicat,
Peste cap și peste gură
Am primit grea lovitură,
Gură și nas sângerați
Și dinții toți strămutați !
Răni și dureri peste poate
În mădularele toate,
Lovituri, împunsături,
Sub cruce cinci căzături
Și după așa durere
Mi-au dat și oțet și fiere !…
Sudori de sânge-am avut
Și cumplit M-a mai durut
Văzând-o pe Maica Mea
Cum fața și-o zgâria
Și după Mine jelea
Și sub cruce se zdrobea…
Cunună de spini Mi-au pus,
Cu ea capul Mi-au străpuns !
Mult și greu au apăsat-o,
Tot de atâtea ori Mi-au luat-o
Și-așa tare-au apăsat
Că în creier Mi-au lăsat
Cinci spini – ce-or sta mărturie
Când la Mine or să vie
Să-i întreb : Cu ce-am greșit
De-așa rău M-ați chinuit ?
De ce-ați vrut atât să doară ?
De ce moarte de ocară ?
–Aș fi putut să nu mor,
De pe cruce să cobor,
Sau să chem îngerii mei
Să-i spulbere pe cei răi !
Dar am făcut ascultare
De TATĂL NOSTRU, din zare,
Fiindcă sfânta ascultare
Decât jertfa e mai mare !
Și am primit, din iubire,
Să mor pentru omenire !
Am murit nevinovat,
Bătut și hulit, scuipat,
Să răscumpăr din păcat
Pe Altarul de Jertfire,
Decăzuta voastră fire
S-o chem la-ndumnezeire !
–Da, EU v-am răscumpărat !
EU, Cel fără de păcat !
Ca tâlharii spânzurat,
În chinuri, pe Cruce, sus,
DUMNEZEU fiind, IISUS !
De aceea știu prea bine
( Nimeni nu știe ca Mine !)
Cât de tare și cum doare
Lutul-carne-atunci când moare,
Sus, pe cruce, pironit,
Sus, pe cruce, răstignit !
–Să știi : fără cruce nu-i
Drum spre-naltul cerului !
Și nu poți să urci spre Mine
Dacă nu cobori în tine
Sufletul să-l curățești
Și-n om nou să te sfințești !
Drumul tău până la Mine,
E prin spini și mărăcine,
Fiindcă nu e mântuire
Dacă nu e pătimire !
Dacă Eu am suferit
Nimeni nu este scutit
Păcatul să-și ispășească,
Greșelile să-și plătească !
Așa-i a noastră Credință :
Răstignire, suferință,
Luptă cu duhurile-acele
Ce-s vrăjmașe crucii Mele !
Crucea, Ortodoxul Crez,
Și Pecetea din Botez
Sunt sigura chezășie
De vrei viață-n veșnicie !
De aceea nu cârti
Și nu te mai răzvrăti !
Crucea asta-i crucea ta,
Sigur nu-i a altcuiva !
Înainte de-a ți-o da
Ea a fost în mâna Mea !
Cu gândul am dăltuit-o,
Cu dragoste am cântărit-o,
Nu cumva să-ți dau o cruce
Pe care să n-o poți duce !
–Și, să știi, nu-i vina Mea
Dacă-ți este crucea grea –
Ai trăit dup-al tău plac
Și acuma… ce să-ți fac ?
Nu te plânge și nu plânge !
Pe crucea Mea a curs sânge,
Sânge-a curs din lutul Meu
Sânge de OM—DUMNEZEU !
Dar, pe crucea ta, ce curge ?
Nu cumva de copil sânge ?
Nu ai pângărit-o, oare
Cu feluri de desfrânare
Și cu patimi de rușine ?
Și acuma te-ntrebi : Cine ?
Cine poate – așa o cruce,
Cine poate a o duce ?
Cum să nu îți pară grea
Că doar tu ai pus pe ea:
Fapte rele, urâciuni,
Trai ne-bun, deșertăciuni,
De râd tangalachi toți
Că nici s-o târâi nu poți ?!
După tot ce ai făcut
EU nu te socot pierdut !
EU încă te mai iubesc
Și încă nădăjduiesc
C-ai să-ți vii cumva, în fire,
Și-ai s-alergi la Mântuire !
Până clopotul nu-ți bate
Plângi și saltă-ți crucea-n spate,
Nu de azi, DE-ACUM îți spun :
PUNE ÎNCEPUTUL BUN !
Mai întâi, tot ce ai greșit
Adu-le la curățit !
Păcatele Mi le dă Mie
Să le șterg de pe hârtie,
Zapisul să-l înălbesc,
Viața să ți-o curățesc
De rai să te pregătesc !
DAR …
TREBUIE s-aduci cu tine
Și multă, multă rușine,
Regrete, păreri de rău,
Toate pe numele tău !
Sărate lacrimi și-amare
Pentru greaua curățare
Și amarnice suspine
Să spăl sufletul din tine ;
Și postiri și rugăciune,
Gânduri și cu fapte bune
S-aibă îngerii ce pune
Pe cumpăna dreptății
În Ziua Judecății !
De astăzi nu mai cârti,
Nici nu deznădăjdui !
Saltă-ți crucea, ține-o bine,
Și vino cu ea spre Mine !
Și când ți-o fi cel mai greu
Îți voi ajuta chiar EU !
Ascultă-mă, nu-i târziu :
Mori acum ca să fii viu !
Păcatului de-i muri
În rai te vei veșnici !
Întoarce-ți spre Mine fața :
EU sunt CALEA, ADEVĂRUL, VIAȚA !
Și de vrei a te salva
MIE dă-mi inima ta !
Calea Mea-i strâmtă cărare,
Dar te-aștept cu Darul Mare :
DE PĂCATE DEZLEGARE
ȘI CEREASCA MEA… IERTARE !
.
Paraschiva Rădoi
