Sfântul Proroc Ieremia, alături de Isaia, Ezechiel si Daniel, face parte dintre marii profeți ai Vechiului Testament. Sfântul Proroc Ieremia este cinstit pe 1 mai. A trăit în jurul anului 600 î.d.Hr., când evreii au fost luați în robia babilonică sau persană de către împăratul Nabucodonosor. Numele său înseamnă „Iahve înalță”, era preot, iar profeția sa a fost trecută în scris de Sfântul Proroc Baruh. A fost supranumit profet al lacrimilor sau al plângerilor, deoarece a plâns pentru poporul iudeu care se depărtase de Dumnezeu și slujea idolilor și care a atras astfel pedeapsa divină.

Sfântul Proroc Ieremia a trăit sub patru regi din țara lui Iuda: Iosia, Ioachim, Iehonia și Sedechia. El a început să prorocească de la vârsta de cincisprezece ani, în timpul împăratului Iosia, predicând pocăința către rege și către nobilii săi, către prorocii cei mincinoși și către preoții templului. În timpul regelui Ioachim, Ieremia a prorocit că înmormântarea acestuia va fi ca îngroparea unui măgar, adică, că după ce va muri trupul lui va fi aruncat în afara zidurilor Ierusalimului, apoi târât pe pământ, fără cinstea unei îngropări omenești. Cuvântul prorocesc s-a împlinit întocmai. Despre regele Iehonia, fiul lui Ioachim, regele din Iuda, Ieremia a prorocit că va fi luat rob în Babilon împreună cu toată casa lui și că va muri acolo. Toate acestea s-au împlinit la scurt timp după ce prorocul și-a rostit cuvântul.

În timpul regelui Sedechia, Ieremia a profețit că babilonienii vor cuceri cetatea în anul al unsprezecelea al împăratului Sedechia, adică anul 586 î.Hr. Ieremia a fost totodată profetul decăderii împărăției Iuda. Babilonienii au capturat la scurt timp după aceea Ierusalimul, l-au ucis pe regele Szedechia, au jefuit și au trecut cetatea prin ascuțișul sabiei, și au tăiat capetele unei mari mulțimi de iudei. Ieremia a profețit și anii adevărați ai robiei, 70 de ani, spre deosebire de falșii profeți care vorbeau de o robie de scurtă durată.

Ieremia a ajuns apoi în Egipt unde a trăit vreme de patru ani. Egiptenilor Ieremia le-a prorocit căderea idolilor lor și sosirea Fecioarei împreună cu Pruncul în Egipt. Sfântul Proroc Ieremia a fost omorât cu pietre de către iudei. În Proloage este amintită tradiția potrivit căreia împăratul Alexandru cel Mare, a dat porunca mutării moaștelor Prorocului Ieremia și a îngropării lor la Alexandria.

 Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinŢitului mucenic Vatá Persul, care de sabie s-a săvârsit în timpul prigoanei lui Sapor al II-lea, împăratul persilor si închinător al focului

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Filozoful, care de sabie s-a săvârșit

Tot în această zi, pomenirea cuvioasei Isidora, nebuna în Hristos, de care vorbește și Paladie în a sa Istorie lausiacă

Sfânta Isidora, cea Nebună-pentru-Hristos, s-a nevoit în Mănăstirea Tabenna din Egipt în timpul secolului al VI-lea. Prefăcându-se nebună, ea se comporta ca o persoană anormală, care nu stătea la masă cu celelalte măicuțe din mănăstire. Unele o priveau cu milă dar Isidora a îndurat acestea cu răbdare și smerenie, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate.

Ea făcea cele mai urâte și murdare munci de la bucătărie și din toată mănăstirea. Își acoperea capul cu o cârpă și în loc de mâncare gătită, se hrănea cu spălăturile rămase în oalele murdare. Ea nu s-a mâniat niciodată, nu a spus nici o vorbă jignitoare nimănui, nu a cârtit niciodată împotriva lui Dumnezeu sau a viețuitoarelor mănăstirii, folosind mult tăcerea.

Odată, un călugăr din deșert, Sf. Pitirim, a avut o viziune în care i-a apărut îngerul Domnului care i-a spus să meargă la mănăstirea Tabenna unde va vedea o măicuță care umblă cu o cârpă pe cap. Ea slujește tuturor cu dragoste și îndură mila lor fără să se plângă iar inima și gândurile ei sunt numai la Dumnezeu. „Dar tu, care stai în singurătate, ai gânduri care zboară deasupra întregii lumi.”

Părintele s-a pornit spre mănăstirea Tabenna dar nu a găsit-o printre măicuțe pe cea despre care i s-a spus în vedenie. Dar ele au dus-o pe Isidora la sfânt, considerând-o demonizată. Aceasta a căzut în genunchi în fața lui cerând binecuvântare dar Sf. Pitirim s-a închinat până la pământ cerându-i ei să-l binecuvânteze mai întâi.

Măicuțele au rămas uimite de cele întâmplate și sfântul le-a răspuns următoarele: „În fața lui Dumnezeu Isidora este mult mai sus decât noi toți!” Auzind acestea ele s-au căit și au mărturisit că s-au comportat necuviincios cu această sfântă măicuță, cerând iertare pentru fapta lor.

Sfânta Isidora, stânjenită că a fost descoperită în lucrarea ei, s-a ascuns întrun loc neștiut de nimeni și se presupune că s-a mutat la Domnul în jurul anului 365.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sava, care s-a săvârsit fiind spânzurat în smochin

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor măriŢilor trei noi cuviosi mucenici: Eftimie, ce se trăgea cu neamul din Demiga Peloponesului, si în Constantinopol la anul 1814, la douăzeci si două martie în Duminica Floriilor, prin sabie s-a nevoit; a lui Ignatie cel ce se trăgea din Zagora veche si în Constantinopol, în acelasi an, la opt octombrie, prin sugrumare s-a săvârsit; si a lui Acachie, cel ce se trăgea din Tesalonic si în Constantinopol la anul 1815, la întâi mai, prin sabie s-a săvârsit

Se săvârșește pomenirea acestor trei sfinți noi-mucenici în cinstitul lor mucenicesc locaș ce se află la Schitul cinstitului Înaintemergător de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Atos, unde se găsesc și capetele mucenicilor.

Sfântul nou mucenic Eftimie este pomenit aparte și în ziua de 22 martie. Iar sfântul noul mucenic Ignatie este pomenit aparte în ziua de 8 octombrie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

 

 

.