Mersul la Biserică

Domnul, iubiții mei, așa cum spune Evanghelia de astăzi, a vindecat gârbova, o femeie nenorocită, care, vreme de 18 ani întregi, se afla sub influența duhului celui viclean. Diavolul îi încovoiase trupul ca cercul de butoaie, așa încât capul să-i atingă pământul și de departe să se creadă că trece un patruped. Această minune oferă multe subiecte de discuție, dar, lăsându-le la oparte pe celelalte, vă atrag atenția asupra următorului.

Această femeie, din cauza infirmității ei, ar fi fost îndreptățită să rămână acasă. Cu toate acestea, în zi de nelucrare, dragostea ei față de slujba lui Dumnezeu a făcut-o să nu ia în calcul nici defectul ei, nici ironiile lumii, ci să răspundă prezent la adunarea săptămânală de slujbă. Așadar, această femeie va fi acuzatorul celor neglijenți în ziua judecății: ”Sfinții vor judeca lumea” (I Corinteni 6, 2). Ea îi va judeca atunci pe cei care fără vre-un motiv serios lipsesc și neglijează mersul la Biserică.

Iubiții mei, lipsesc de la Biserică și de la slujbă din diferite motive. Unii, pentru că au înnoptat sâmbătă până la orele dimineții, iar atunci când clopotele bat, ei dorm. Alții, în special vara, pentru că duminică dimineața se trezesc și aleargă pentru baie pe plajă, și acolo, goi, bărbați și femei, înoată toată ziua. Alții, dacă este iarnă, pentru că așteaptă să ningă și atunci se îndreaptă spre centrele de distracții și urcă spre pârtiile pentru schi. Alții, pentru că pleacă la vânătoare.

Așadar, unii în pat, alții la plajă, unii pe vârfuri, alții la vânătoare, iar alții, pentru că se scuză că urmăresc Liturghia de la radio. Toți aceștia, deși sunt sănătoși, cu diferite justificări lipsesc de la Biserică. Este acesta un păcat grav? Foarte grav.

Este o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Atunci când îți strigi copilul și el te disprețuiește, nu te întristezi? Când învățătorul sună clopoțelul și, din cei 100 de copii, intră la lecții doar 2, cum i se va părea? Și când un ofițer trâmbițează de luptă, iar soldații dorm în fericire, ce denotă asta?

Absența de la biserică este încălcarea unui canon al Bisericii al 80-lea al Sinodului al VI-lea Ecumenic, care spune că orice creștin – în afara cazurilor de boală – care lipsește 3 duminici de la biserică, dacă este cleric, trebuie să fie caterisit; iar dacă este mirean, trebuie să fie afurisit.

Și nu este doar o încălcare, este și o pagubă. Dacă am fi avut ochi duhovnicești, am fi văzut pe toată durata slujbei dumnezeiești o mână îngerească împărțind briliante, rubine și smaralde. Ce sunt cei 6 Psalmi ai Utreniei, Troparele, Slavele? Apoi, Dumnezeiasca Liturghie, ecteniile, rugăciunile, Apostolul, Evanghelia, predica și, mai presus de toate, oferirea Trupului și Sângelui lui Hristos, Taina tainelor – Dumnezeiasca Euharistie? Toate acestea sunt daruri negrăite pe care Biserica le oferă omuniu în fiecare duminică. Și dacă nu ai o biserică lângă tine și ar exista doar o singură biserică în patria ta, și atunci ar merita să pornești și să te duci acolo ca să participi la Liturghie. Așa cum alergăm pentru vindecarea trupului la izvoare tămăduitoare și la medici, chiar și în afara țării, așa ar trebui să alergăm la Biserică, să simțim ceea ce a spus psalmistul: ”Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: În casa Domnului vom merge.”, adică am simțit bucurie când mi-au spus să mergem la Biserică. (Psalmul 121, 2) Din nefericire, însă, asta nu se întâmplă și mulți lipsesc sistematic. Și pe câte binecuvântări dăruiește participarea la slujba bisericii, pe atâtea rele decurg din lipsa frecventării bisericii. Pentru că să nu credem că această absență va rămâne nepedepsită. Am citit într-o carte veche, că în anii sclaviei turcești, atunci când Biserica era liman, mângâiere, dar și școală (având ca și cărți Octoihul și Psaltirea), s-au întâmplat următoarele:

Un creștin tânăr era sclav împreună cu alții în casa unui pață turc. Stăpâna casei, pe ascuns de bărbatul ei, întreținea relații necinstite cu un sclav oarecare, care în felul acesta stăpânea în casă, făcea orice voia și teroriza pe ceilalți. Acesta, din invidie față de sclavul creștin, l-a bârfit la stăpâna lui, iar aceasta hotărî să-l nimicească. Așadar, îi denunță bărbatului ei – pașa, care era la Serai – palatul administrativ, următoarele: Mâine, duminică, înainte de a răsări soarele, îți voi trimite un sclav răufăcător, poruncește unui călău să-i taie capul pune-l într-o traistă, căci mai apoi, după 2 ore, îți voi trimite un alt sclav să-i dai traista să mi-o aducă. Așa s-a gândit vicleana musulmană. Nevinovatul sclav s-a trezit de dimineață, a primit porunca și a pornit. În drum, a trecut pe lângă o biserică, în care se slujea Sfânta Liturghie. Și-a adus aminte atunci de mama lui, care-i spusese: copilul meu, în zi de duminică, oriunde te-ai afla și orice slujbă ai avea, să te duci mai întâi la biserică. A intrat, deci, și a aprins o lumânare, s-a rugat și a ascultat Liturghia până la sfârșit. Apoi, a ieșit și și-a continuat drumul până la Sarai. Trecuseră însă două ore. Între timp, stăpâna, după înțelegere, a trimis pe un altul, pe adevăratul vinovat, care, așa cum s-au petrecut lucrurile, a ajuns primul. Îi taie capul și i-l pun în traistă. Peste puțin timp ajunge creștinul, care – așa cum s-au petrecut lucrurile – din primul a ajuns al 2-lea. Pașa îi dă traista. Nebănuind nimic, el îl duce la stăpână. Aceea, imediat ce l-a văzut, s-a pierdut; deschide traista, și, când a văzut capul amantului ei, era să facă infarct…

Ați văzut? Întârzierea pentru a merge la biserică l-a salvat pe cel nevinovat. Asta arată că timpul frecventării bisericii nu este un timp pierdut. Este o mare binecuvântare. Și chiar dacă astăzi nu există turci și (alți) Nero, te așteaptă alți dușmani să-ți facă rău și ai nevoie de ajutor de la Dumnezeu.

În vremurile de demult, cu excepția celor țintuiți la pat, toți mergeau la biserică. Și pe cei care lipseau, preotul îi vizita să vadă de ce au lipsit. Astăzi s-au golit bisericile. Dintr-o sută de creștini, doar doi merg la biserică. De ce? Care este cauza?

Iubiții mei, nu ezit să atribui răspunderi mai întâi clerului. Noi suntem vinovați pentru diminuarea frecventării bisericii. Pentru că în ce parohie a venit un preot evlavios, cinstit și moral, care să liturghisească întru credință și nu a adunat lumea? Și dacă un preot adună în felul acesta poporul lângă el, cu atât mai mult când așa este și episcopul!

Puteți să vă imaginați ce se întâmpla în anii Părinților? Când liturghiseau sfinți clerici (în Cesareea, Sf. Vasile; în Mira Lichiei, Sf. Nicolae; în Trimitunda Ciprului, Sf. Spiridon, etc), poporul vedea la Biserică.

Același lucru și în occident. La Milano, de pildă, când liturghisea Sf. Ambrozie al Mediolanului, care era prănuit pe 7 decembrie, chiar și necredincioșii erau atrași la credință. Există în viața lui 3 întâmplări referitoare la subiectul frecventării bisericii. Cea dintâi: Doi tineri s-au dus și i-au expus o nedumerire asupra Sfintei Scripturi. El le-a spus să vină duminică la biserică, unde va da răspunsul. Ei însă s-au dus la plimbare cu o căruță și au lăsat la o parte venitul la biserică. Dar pe o punte, căruța a alunecat în râu și s-au înnecat. (Și astăzi, câte accidente de circulație nu se întâmplă în fiecare duminică!)

A 2-a întâmplare: Ereticii au pus mâna la un moment dat pe puterea politică și au convins odată conducerea politică să-l aresteze pe Ambrozie. Dar, atunci când soldații s-au dus acolo unde liturghisea, ca să-l scoată afară din biserică, au fost orbiți de chipul lui și au plecat fără să-și atingă scopul.

Și a 3-a întâmplare: Când Împăratul Teodosie cel Mare, mânios pentru o răscoală care a avut loc în Tesalonic, a poruncit și au fost masacrați 6000 de oameni în hipodrom, atunci Ambrozie i-a interzis intrarea în biserica din Mediolanum și l-a supus unui canon de pocăință.

Concluzia. Nu avem clerici buni care să atragă poporul la frecventarea bisericii. Și, de aceea, sunt vinovate și așa numitele case religioase, care n-au insuflat copiilor lor o viață creștină consecventă. Dați un copil Bisericii! Și atunci, cu preoți buni, se vor umple din nou bisericile, iar Sfintei Treimi se va înălța laudă și slavă în vecii vecilor. Amin.

Episcopul Augustin (predică ținută de pe str. Hristocopidou 12, Psiri și Psiri – Atena, 07.12.1958)

NUMAI RUGĂCIUNEA ÎN DUHUL ADEVĂRULUI NE VA SALVA!

Diavolul nu ar avea nicio putere

dacă Dumnezeu nu ar îngădui aceasta

pentru metastaza ereziei ecumeniste

infiltrată în mod viclean nu în Biserică

(întrucât Biserica nu greșește niciodată),

ci în administrația masono-securistă a Patriarhiei,

prin metoda Calului Troian,

din păcate cu succes, datorată fățărniciei, superficialității,

nepăsării în formă îndelung-continuată a oamenilor

față de dreapta credință, față de Sfintele Canoane!…

QUO VADIS, ROMÂNE – FĂRĂ DE HRISTOS ? ? ?

DE-GEA-BA !

Degeaba dănțuim, serbăm, cântăm, ne lăudăm, privim la parade înșelătoare de 1 Decembrie,

DEGEABA se fac milioane de emisiuni, podcasturi, interviuri, articole, ședințe, studii,

dezbateri, analize ultra-complexe, adunări,

DEGEABA PARTIDE NOI, DEGEABA ALEGERI,

DEGEABA REVOLUȚII,

DEGEABA PROIECTE de țară,

de legi și de orice altceva,

DEGEABA greve generale,

DEGEABA mitinguri colosale,

în ORICE MOD, LOC ORI GRAD DE PARTICIPARE,

– DACĂ NE-RESPECTÂND SFINTELE CANOANE,

POMENIND CA EPISCOP UN ERETIC

(AȘA CUM FAC DIN 2016 PESTE 99,99% dintre cei care se pretind ortodocși !!!),

SUNT ÎNAFARA BISERICII,

ÎNAFARA ORTODOXIEI,

ADICĂ

FĂRĂ HRISTOS…

Așadar:

TU PE CINE POMENEȘTI

LA SF. LITURGHIE CA EPISCOP? (. . .)

– UN ORTODOX, SAU UN ERETIC

(UN TRĂDĂTOR DE HRISTOS) ? ? ? . . .

CUI URMEZI?

PE CINE ASCULȚI ?

CU CINE AI PĂRTĂȘIE, COMUNIUNE LITURGICĂ?

OARE CU ORTODOCȘII,

SAU CU ERETICII ECUMENIȘTI

(LUPI MASCAȚI ÎN PIELE DE EPISCOP, DE PĂSTOR) ? ? ? . . .

Pentru cei NE-păsători,

care la peste 7 ani de la MAREA LEPĂDARE încă nu știu

– fiindcă NE-iubind Ortodoxia,

nu i-a interesat,

IATĂ ÎN CE CONSTĂ

TRĂDAREA DE HRISTOS,

DE BISERICA CEA ”UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCĂ”,

DE ORTODOXIE,

SEMNATĂ OFICIAL LA PSEUDO-SINODUL DIN CRETA ÎN:

:

DESCĂRCAȚI ÎN FORMAT PDF CELE MAI IMPORTANTE IDEI SINTETIZATE ÎN DOAR DOUĂ PAGINI, DE AICI:

CE SPUNE HRISTOS VS CE SPUNE ECUMENISMUL:

SAU ÎN FORMAT FOTOGRAFIC / JPG, DE AICI:

CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE !

Detalii la:

HTTPS://ROMANORTODOX.INFO/ECUMENISMUL-EREZIA-EREZIILOR

ECUMENISMUL – EREZIA EREZIILOR | Român Ortodox (romanortodox.info)

IATĂ SEMNĂTURILE EPISCOPILOR PREZENȚI LA SINODUL TÂLHĂRESC DIN INSULA GRECEASCĂ:

Pe aceeași ESENȚIALĂ TEMĂ:

FĂRĂ HRISTOS, FĂRĂ ÎNTOARCEREA SINCERĂ

LA SFÂNTA ORTODOXIE

PRIN LEPĂDAREA ȘI ÎNGRĂDIREA DE ORICE EREZIE,

NU PUTEM FACE NIMIC ! ! !…

PESTE 200 DE DOVEZI CĂ TOȚI EPISCOPII

S-AU RUGAT ÎMPREUNĂ CU ERETICII, LA:

MANIFESTĂRI ECUMENISTE | ROMÂN ORTODOX (ROMANORTODOX.INFO)

PRIN DEFINIȚIE,

(ACEASTA NU ESTE O PĂRERE PERSONALĂ,

O IMPRESIE SAU OPINIE SUBIECTIVĂ),

EREZIA ESTE HULĂ ÎMPOTRIVA SFÂNTULUI DUH,

PĂCAT SUPREM, ASEMENEA SINUCIDERII,

PĂCAT CARE, CONFORM CUVINTELOR CLARE

ALE MÂNTUITORULUI HRISTOS

DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ (MATEI 12, 31-32),

NU SE IARTĂ ÎN VECI ! ! ! … :

DIN IGNORANȚĂ, DIN NEPĂSARE, DIN LIPSĂ DE CATEHEZĂ

(IMENSA MAJORITATE A PREOȚILOR NEFĂCÂNDU-ȘI DELOC PRINCIPALA DATORIE FAȚĂ DE ENORIAȘI DE A-I CATEHIZA

– ANUME A-I ”ÎNVĂȚA DREPT CUVÂNTUL ADEVĂRULUI”),

EXTREM DE MULȚI ”ORTODOCȘI” NU CUNOSC TERMENI ESENȚIALI,

NU ȘTIU SĂ FACĂ DISTINCȚIE ÎNTRE NOȚIUNI DE BAZĂ PRECUM

”BISERICA” ȘI ”ADMINISTRAȚIA BISERICII”,

ÎNTRE ADEVĂR ȘI MINCIUNĂ / ÎNȘELARE,

ÎNTRE LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC,

ÎNTRE ORTODOXIE ȘI EREZIE ! ! ! . . .

IATĂ CE SPUNE SFÂNTUL IOAN MAXIMOVICI

– TRECUT LA DOMNUL ÎN ANUL 1966,

CONȘTIENTIZÂND CO-LO-SA-LUL PE-RI-COL AL PĂRTĂȘIEI ORTODOCȘILOR CU ERETICII ECUMENIȘTI:

AȘADAR, O-R-I-C-E ALTCEVA AM FACE,

PÂNĂ NU NE ÎNTOARCEM

SINCER ȘI AUTENTIC,

(CONFORM SFINTELOR CANOANE VEȘNIC VALABILE)

TRUP ȘI SUFLET

LA HRISTOS,

LA SFÂNTA ORTODOXIE,

DE CARE, VAI, MULȚI SUNT ÎN MOD CONȘTIENT SAU INCONȘTIENT LEPĂDAȚI DE HRISTOS

PRIN COMUNIUNEA LITURGICĂ

(ÎMPREUNĂ-RUGĂCIUNEA) CU ERETICII

PRIN IGNORANȚĂ / NE-PĂSARE,

PRIN FRICĂ,

PRIN TĂCERE,

PRIN NE-MĂRTURISIREA ORTODOXIEI,

PRIN PĂRTĂȘIA LA EREZIA EREZIILOR – ECUMENISMUL SINCRETIST,

PARTICIPÂND LA RUGĂCIUNI ÎMPREUNĂ CU ERETICII ECUMENIȘTI –

(ANUME CU CEI CARE POMENESC LA SFÂNTA LITURGHIE CA EPISCOP

UN ERETIC ECUMENIST)

– ȘTIUT FIIND CĂ DIN 29 OCTOMBRIE 2016

NU MAI AVEM NICI MĂCAR UN SINGUR EPISCOP ORTODOX,

TOȚI FIIND SEMNATARI

O-FI-CI-ALI

AI TEXTELOR ERETICE ADOPTATE LA

PSEUDO-SINODUL DIN KOLIMBARI-CRETA ÎN 26.06.016),

NU VOM REUȘI

N – I – M – I – C ! ! !

întrucât Hristos ne-o spune LIMPEDE în Sf. Scriptură – la Ioan 15, 5:

”FĂRĂ MINE NU PUTEȚI FACE NIMIC.”

DIN 29 OCTOMBRIE 2016,

DE CÂND PREA LUMEASCA ȘI APOSTATA

COMPONENȚĂ EPISCOPALĂ A SINODULUI B.O.R.

A ADOPTAT ACCEPTÂND

TEXTELE ERETICE ALE

TÂLHĂRESCULUI SINOD DIN CRETA (16-27.06.2016),

**VAAAI, PESTE 99%* DINTRE CEI CARE SE CONSIDERĂ ORTODOCȘI, INCLUSIV ȘI MAI ALES PSEUDO-PATRIARHUL,**

T-O-Ț-I EPISCOPII,

PREOȚII, MONAHII, MONAHIILE, STAREȚII, STAREȚELE,

FIIND PĂRTAȘI LA EREZIE,

PRIN PARTICIPAREA LA RUGĂCIUNI ÎMPREUNĂ CU ERETICII ECUMENIȘTI

(cu cei care pomenesc în calitate de episcop un eretic),

NU POT FI CU HRISTOS,

CI LEPĂDAȚI, APOSTAȚI DE ORTODOXIE, DE BISERICA CEA

”UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCĂ” !!!!!! . . .

* – Din totalul celor cca 18.000 de preoți ”ortodocși” – câți recunoaște oficial Patriarhia Română că are în subordine, mai sunt astăzi cu adevărat ortodocși, oprind (conform Sfintelor Canoane veșnic valabile) pomenirea episcopilor căzuți în erezia ecumenistă, cel mult 20 de preoți în toată țara,