💛
Mi-e jale, Doamne, jale…și-n jalea mea mă frâng
Că n-am destule lacrimi păcatele să-mi plâng…
Și nici greșeli străine, fărădelegi și patimi
Nu le suspin amarul, n-am pentru ele lacrimi !
De jalea omenirii n-am sufletul străpuns,
Nu cer iertare, Doamne, nu dau străin răspuns !…
Nu plâng cu cel ce plânge și nici în locul lui
Uitând că sunt asemeni, robit păcatului…
Nu plâng pe desfrânata,nici hoțul,nici tâlharul
Și-n loc să-mi fie milă…în minte țin cântarul,
Măsor păcatul celui care îmi este frate,
Eu, care sunt,sărmanul,o mare de păcate !…
Nu mă-ntristez de răul ce-l simt în celălalt,
Nici nu-l jelesc pe-acela în cuget prea înalt,
Nu sufăr de căderea acelui ce-a căzut
Nici rugăciuni aprinse nu fac să îl ajut !…
Nu am putut vreodată nedrept să pătimesc
Și nici ocări străine n-am vrut ca să primesc …
Asupra mea greșeala altuia n-am luat
M-am plâns numai pe mine și doar al meu păcat !
– Dezleagă-mi împietrirea, dă-mi inimă de carne
Și lasă-Ți Duhul Sfânt în suflet să îmi toarne
Iubirea-Ți ce preface tot ce e rău în bine
Ca-n fiecare om eu să Te văd pe Tine !
Din jalea Ta cu care privești la noi, tăcut,
Că dintru a Ta vrere cu toții am căzut
În ochi și-n suflet toarnă-mi, în Jale să mă-mbrac,
Din lacrimi fă-mi cenușă, iar din suspine – sac !
Din mila Ta dă-mi Milă, mă satură cu ea,
Ca-n orice mână-ntinsă eu să văd mâna mea
Și lacrima ce curge pe-obraz nefericit
Eu să o șterg și-alături să plâng neostoit !
Dă-mi tânguiri pe pâine și-n somn dă-mi ca să plâng
Amarul tuturora în mine dă-mi să-l strâng,
Să nu mai cred că altul e fiu risipitor,
Ci eu sunt înglodatul, de-a pururea dator !
…
Paraschiva Rădoi
