”Deci toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri, și de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri, și de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.” (Matei 1, 17)

În orice comunitate, secretarul trebuie să păzească cărțile stării civile. În aceste cărți sunt scrise numele tuturor locuitorilor comunității, cu toate datele lor. În aceste cărți, ca și în cărțile parohiei, pe care le păstrează parohul, se însemnează când se naște fiecare, când se botează, când se căsătorește și când moare. Aceste cărți sunt utile și necesare, pentru că din ele se clarifică dacă un copil este copilul adevărat al părinților săi, dacă are dreptul să-i moștenească pe părinții lui, etc. Secretarul care nu păzește nefalsificate cărțile stării civile ale comunității, este pedepsit.

Toate popoarele au istoria lor. Toți vor să știe cine au fost strămoșii lor îndepărtați. Și la acest lucru ajută mult tabelele genealogice. Acestea, dacă sunt exacte, pot să demonstreze că istoria unui neam începe cu istoria oamenilor aleși, care și-au slujit poporul cu abnegație și au pus bazele civilizației lui.

Toate popoarele civilizate au cărți ale stării civile. Dar, dacă există un popor, care păzește cu evlavie religioasă cataloagele genealogice, acesta este poporul iudeu. Până la distrugerea Ierusalimului, cataloagele genealogice ale tuturor evreilor s-au păstrat în Templul lui Solomon. Și la acestea apelau evreii ca să culeagă informații despre originea lor.

Un astfel de catalog este și cel din primul capitol al Evangheliei după Matei. Se numește catalog genealogic al Domnului nostru Iisus Hristos și se citește în toate lăcașurile Bisericii Ortodoxe astăzi, în Duminica dinaintea nașterii lui Hristos. Acest catalog are o mare importanță, deoarece, prin acest catalog, se demonstrează că Hristos pe care L-au așteptat evreii, coboară ca om din David, din Iacov, din Avraam, din acei mari și slăviți patriarhi, cărora Dumnezeu le-a făcut promisiunea că unul din urmașii lor va fi Mesia, Hristos, Mântuitorul lumii.

Dar astăzi, unul care aude atâtea nume de bărbați și femei, se nedumerește și întreabă: Cu ce ne folosim ascultând acest catalog? Dar publicarea acestor nume are un scop. După cum un scop au toate câte sunt scrise în Evanghelie. Numele pe care le-am auzit astăzi, dacă suntem atenți la ele, dacă deschidem sfânta istorie a Vechiului Testament, vom vedea câte ne învață. Pentru că fiecare din aceste nume, care azi nu ne impresionează cu nimic, are istoria lui, mică sau mare. Iar toate numele împreună alcătuiesc istoria unui neam, a neamului evreiesc, pe care Dumnezeu l-a ales din toate neamurile pentru un mare scop: să constituie pregătirea lumii pentru Mesia – Hristos. De aceea poporul evreu se numește poporul îmbelșugat, adică ales.

Această istorie a poporului evreu, conform numelor pe care le-am auzit, este o istorie de veacuri. Este o istorie de 2000 de ani înainte de Hristos și se desparte în 3 perioade. Prima începe de la Avraam și se termină la David. Paisprezece generații. A doua începe de la David și merge până la captivitatea babilonică, adică până în epoca aceea ăn care Dumnezeu, pedepsind necredința poporului a îngăduit ca Israelul să fie cucerit de către un popor străin, poporul babilonienilor. Acest popor a stăpânit Ierusalimul și i-a luat robi pe evrei ca pe niște cirezi și i-a dus în capitală, în Babilon. Acolo au trăit ca sclavi cca 70 de ani. Paisprezece generații numără și această perioadă de mare glorie, dar și de mare decadență. Iar a 3-a perioadă începe de la strămutarea babilonică, adică din ziua în care poporul înrobit s-a întors în patria lui și ajunge până în ziua în care S-a născut Hristos. Paisprezece generații numără și această perioadă. Generațiile celor trei perioade împreună sunt 42. Fiecare generație din acea epocă trebuie calculată la cca 50 de ani. Astăzi, generația se calculează la 25 de ani.

Generații. Să ne oprim, iubiților, la acest cuvânt, și să încercăm să ne folosim cumva duhovnicește. Un poet antic al patriei noastre, care este considerat unul dintre cei mai mari poeți ai lumii, Homer, scrie în poemele sale, că omenirea este asemenea unui copac, de pildă, unui platan. Platanul trăiește mulți ani, 2-300 de ani. Pare veșnic. Dar, deși platanul pare veșnic, frunzele lui nu sunt veșnice. Iarna este gol de frunze. Primăvara se umple de frunze verzi, în întregime, răcoare și grație. Când vine toamna, frunzele se îngălbenesc. Peste puțin încep să cadă, dar nu toate odată. Unele mai devreme, altele mai târziu. La sfârșit, rămân puține și se pare că nu vor cădea niciodată. Dar așteptați, vor cădea și ele. Nu va rămâne niciuna. Platanul, care-și vede frunzele căzând, pare că se plânge, dar se mângâie, pentru că știe că dinnou va veni primăvara și-și va purta noua îmbrăcăminte.

Așa este și omenirea. Înrădăcinată ca platanul. Frunzele platanului sunt oamenii. Este fiecare generație. Nicio generație nu este veșnică, așa cum nu sunt veșnice frunzele platanului. Oamenii se nasc, cresc, se maturizează, iar apoi încep să se veștejească ca frunzele, adică să îmbătrânească, și în sfârșit să moară. Unii cad mai devreme, ca și frunzele, alții mai târziu, iar unii care rămân, cred că vor trăi cât munții, dar și ei se vor veșteji și vor cădea. Vine și pentru ei moartea. Ca o floare vine fiecare om și se veștejește, așa cum cântă Biserica noastră.

Omule! O frunză ești și tu, care acum stai sus în copacul vieții. Dar mâine, și tu și toți câți s-au născut în vremea ta, în toată generația ta va muri și va pleca. O nouă generație va veni, ca să înflorească și să se veștejească și ea. Omule ! Puțin timp vei trăi aici în lume. Nu vezi cât de repede a trecut anul acesta? N-am apucat să-i urăm bun venit și iată, își ia rămas bun și pleacă. Așa se vor duce și ceilalți ani. Omule ! Puțin timp vei trăi pe pământ. Ia aminte la această scurtă perioadă, în care vei trăi, să fii în întregime răcoare. Să faci întotdeauna binele. Să împrăștii bucurie și veselie în lume.

Dar, deși generațiile oamenilor trec, Unul singur rămâne. Rămâne Hristos. Să credem în El. Să-L iubim și să I ne închinăm din toată inima noastră, așa cum au crezut în El, L-au iubit și I s-au închinat milioane de oameni din toate generațiile care au trecut, după cum și de aici încolo vor crede în El, Îl vor iubi și I se vor închina mii și milioane de alte generații care vin după noi.

O, Hristoase ! Toate generațiile Te laudă în cântări. Și eu, o frunzuliță în această lume, nu voi înceta a Te lăuda în cântări și a Te slăvi, iar acum, la sărbătoarea Crăciunului, să zic împreună cu îngerii: ”Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.” (Luca 2, 14)

Din cartea ”Kyriaki”, Atena, 1998.

CITIȚI PÂNĂ LA CAPĂT

– INFORMAȚIA DE LA FINAL ESTE E-SEN-ȚI-A-LĂ ! ! !

CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE !

Detalii la:

HTTPS://ROMANORTODOX.INFO/ECUMENISMUL-EREZIA-EREZIILOR

ECUMENISMUL – EREZIA EREZIILOR | Român Ortodox (romanortodox.info)

MĂRTURISEȘTE ADEVĂRUL,

FĂ-ȚI DATORIA DE CREȘTIN,

DE A-ȚI IUBI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI,

ACUM, ASTĂZI, CÂT SE MAI POATE,

AJUTÂNDU-L SĂ CONȘTIENTIZEZE

în Duhul Adevărului, al Sfinților Părinți,

CE ESTE ȘI CUM SĂ SE FEREASCĂ DE

EREZIA EREZIILOR, VICLENIA VICLENIILOR

– ECUMENISMUL SINCRETIST

(CA FORMĂ A MARII LEPĂDĂRI DE ORODOXIE,

– ADEVĂRATA CAUZĂ A

UMPLERII PAHARULUI MÂNIEI LUI DUMNEZEU),

oferindu-le materialul lămuritor de la:

https://romanortodox.info/ecumenismul-erezia-ereziilor/

și celelalte de la:

https://romanortodox.info/subiect/biblioteca/brosuri/

IATĂ TEMEIUL CANONIC

AL ÎNTRERUPERII POMENIRII

EPISCOPULUI CĂZUT ÎN EREZIE :

. . . ! ! ! . . .

IATĂ DOVADA MARII LEPĂDĂRI DE HRISTOS,

DE ORTODOXIE, DE BISERICA CEA

”UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCĂ”

A TUTUROR EPISCOPILOR – MEMBRII AI DELEGAȚIEI B.O.R.

DEPLASATĂ ÎN CRETA ÎN

:

! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! !

Sfântul Teodor Studitul:

„Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia”.

Sfântul Atanasie cel Mare: