11.	Şi a zis: Un om avea doi fii.
12.	Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.
13.	Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări.
14.	Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15.	Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii.
16.	Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.
17.	Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
18.	Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
19.	Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
20.	Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
21.	Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
22.	Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
23.	Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
24.	Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.
25.	Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
26.	Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea.
27.	Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.
28.	Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga.
29.	Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
30.	Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.
31.	Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
32.	Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

Ev. Luca XV, 11-32

Ascultați predica aici :

Puteți descărca această predică în format audio mp3 apăsând pe ”Descărcare” – de la cele 3 puncte verticale din dreapta barei de redare de mai sus.

Vă recomandăm salvarea acestor predici (precum și a oricăror alte informații pe care le considerați de folos) de pe sit, întrucât nu știm cât timp vom mai avea acces liber la internet…

Hidra / Fiara globalisto-antihristă, în curând (săptămâni sau luni), sub pretextul unei așa-zise „securități cibernetice”, va opri accesul la websituri tuturor creștinilor care refuză IDENTITATEA DIGITALĂ

(666 – semnul fiarei)…

Doamne ajută!

”Vom vorbi despre fiii risipitori ai neamului românesc. Care sunt aceia? – Politicienii care conduc astăzi România – antiromâni, anticreștini, care risipesc averile statului în folos propriu și care distrug resursele țării… Și cea mai mare masă a fiilor risipitori sunt aceia care-i susțin pe acești trădători de țară… Vina este lafel de mare, fraților ! – unii sunt făptași, alții sunt complici… și se aseamănă între ei, căci sunt mânați de aceleași ”valori” și anume interesul propriu, interesul egoist… Aceștia nu au nimic sfânt în ei, doar interesul care poartă fesul și-un egoism care a depășit orice măsură… Aceștia nu au țară, nu au neam, nu au Dumnezeu, nu au mamă, nu au tată… Întunecați de pofta de avuții nemuncite și mânați de mirajul ciolanului, sunt ca hienele în jurul stârvului… Dar toate acestea au o limită și limita este cerul…

Să privim în istorie, fraților – cum au sfârșit despoții și satrapii de popoare – care au îngenunchiat popoarele lumii cu nedreptățile lor… Aceștia au dispărut ticălos și veșnic și numele lor nu s-a scris în istorie, sau dacă s-au scris, s-au adăugat în lista tiranilor și trădătorilor… Vai, români fără Dumnezeu ! : NU MERG PÂNĂ LA NESFÂRȘIT ACESTEA !, NU MERG !!!… VAI DE VOI !!!… Că nu lăsați fiii acestui neam să conducă neamul către înviere…

Fii risipitori sunt și aceia care tac, și nu fac nimic… ”Îl trădăm pe Dumnezeu prin tăcere” – spune Sf. Grigorie Teologul… Ne trădăm neamul, ne trădăm înaintașii… Cu frica și lașitatea, nu se scrie istorie, fraților și cu telecomanda în mână !… Să deschidem istoria și ne vom rușina, căci este plină de exemple de curaj și de neatârnare ! …

____________________________________

”După ce fiul risipitor a învăţat pe pielea lui ce rău e să-ţi laşi casa părintească, s-a întors înapoi. Iar tatăl l-a primit cu braţele deschise. Era părinte, nu judecător. A făcut petrecere mare, de bucurie că i s-a întors fiul.

Să fie aceasta răsplata răutăţii? Nu a răutăţii, ci a întoarcerii din răutate; nu a păcatului, ci a pocăinţei; nu a risipirii, ci a îndreptării.

Însă fiul cel mai mare s-a supărat văzând acestea. Atunci, tatăl i-a spus cu blândeţe: tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat (Luca 15, 31-32).

Atunci când trebuie să salvăm un om pierdut, nu e timp pentru judecată, ci numai pentru iubire şi iertare. Doctorul nu refuză să-i dea medicamente bolnavului pentru că boala sa ar fi fost rezultatul vreunei greşeli pe care acesta a făcut-o.

Fiul risipitor a fost pedepsit destul prin câte a pătimit pe acolo pe unde a rătăcit. Atâta vreme a fost înstrăinat şi s-a luptat cu foamea, cu batjocura celorlalţi şi cu nefericirea.

Tatăl a uitat ce s-a întâmplat în trecut sau mai bine zis îşi aduce aminte numai de lucrurile care îi trezesc în suflet dragostea şi îngăduinţa, aşa cum îi şede bine oricărui părinte. De aceea nu a pomenit relele săvârşite de fiul său, ci numai pătimirile sale.

Nu i-a reproşat că a pierdut averea, ci l-a mângâiat pentru suferinţele prin care a trecut. Aceeaşi dragoste a arătat păstorul faţă de oaia pierdută din parabola evanghelică (Luca 15, 1-7). Cu câtă râvnă a alergat să o caute, ca să o aducă din nou în turma sa!

În parabola de mai înainte, fiul risipitor s-a întors singur acasă, pe când în cea a oii rătăcite, păstorul a lăsat în munţi celelalte oi şi s-a dus să caute oaia care se pierduse de turmă.

După ce a găsit-o, pentru aceasta s-a bucurat mai mult decât pentru celelalte. Şi iată cum a adus-o înapoi: nu a bătut-o, ci a luat-o cu dragoste pe umeri şi s-a întors cu ea la turmă.

Părintele ceresc, Păstorul cel bun, nu numai că nu ne dispreţuieşte când ne întoarcem la El, dar ne primeşte înapoi cu mai multă dragoste decât cea pe care o arată oamenilor sporiţi în virtute.

Nu numai că nu-i pedepseşte pe cei rătăciţi, dar Se duce chiar să-i caute, ca să-i aducă din nou în turmă şi Se bucură mai mult pentru ei decât pentru cei drepţi.

Atunci când suntem căzuţi în păcat nu trebuie să deznădăjduim, după cum atunci când facem vreun lucru bun nu trebuie să aveam o prea mare îndrăzneală.

Când cădem, să ne pocăim, iar când săvârşim vreo faptă bună, să fim cu luare aminte, să nu cădem. Căci e o la fel de mare cădere când lucrăm virtutea şi căpătăm o prea mare îndrăzneală dinaintea lui Dumnezeu, ca atunci când păcătuim şi ne cuprinde deznădejdea.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

.

Argumente contra acceptării cipului în actul de identitate, puteți citi, cântări, deduce și judeca din scrierile ortodoxe ale Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți, și din selecția de la:

CIP – semnul fiarei – 666

Mai multe articole pe această temă, AICI.

Click pe titlu pentru articol:

Oare DE CE TAC COMPLICE PREOȚII*, EPISCOPII ȘI PATRIARHUL,

NE-mărturisind public, de la amvon, în predici, despre URIAȘELE PERICOLE DE ASTĂZI pentru mântuirea sufletelor – precum erezia ecumenistă, actele biometrice, ideologia de gen, etc ??? . . .

* IMENSA MAJORITATE (peste 99%!!!) a preoțimii pretins ortodoxe, din octombrie 2016, încălcând Sfintele Canoane**, din frică ori nepăsare, este și astăzi în COMUNIUNE LITURGICĂ (împreună-rugăciune sau pomenire) cu episcopii apostați prin semnarea oficială a textelor eretice adoptate în Creta în data de:

** –

PESTE 200 de DOVEZI CLARE CĂ TOȚI EPISCOPII S-AU RUGAT ÎMPREUNĂ CU ERETICII – CLICK AICI.

Manifestări ecumeniste | Român Ortodox

https://romanortodox.info/subiect/ecumenism/manifestari-ecumeniste

Această proorocire a Pr. Arhim. Justin Pârvu – ”În 3 ani, păstorii voștri vă vor vinde…” a făcut-o cu puțin timp înainte de a trece la Domnul (16 iunie 2013). În data de 16.06.2016,

deci după FIX 3 ani, a început pseudo-sinodul din Creta, unde s-a oficializat, s-a concretizat, s-a semnat MAREA LEPĂDARE DE HRISTOS, de Biserica Lui cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească – cea Ortodoxă.

Lămuriri și explicații despre erezia ecumenistă – la:

HTTPS://ROMANORTODOX.INFO/ECUMENISMUL-EREZIA-EREZIILOR

ECUMENISMUL – EREZIA EREZIILOR | Român Ortodox (romanortodox.info)

și pe scurt, în acest video de 14 minute, – AICI.

Ecumenismul sintetizat în 2 pagini:

CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE !!! :

ACESTA este ADEVĂRUL CRUD :

PRINTAȚI, MULTIPLICAȚI și ÎMPĂRTĂȘIȚI TUTUROR CELOR DE A CĂROR MÂNTUIRE VĂ PASĂ !!! :

CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE !

IATĂ TEMEIUL CANONIC AL ÎNTRERUPERII POMENIRII EPISCOPULUI CĂZUT ÎN EREZIE :

. . . ! ! ! . . .

IATĂ DOVADA MARII LEPĂDĂRI

DE HRISTOS, DE ORTODOXIE,

DE BISERICA CEA ”UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCĂ” A TUTUROR EPISCOPILOR – MEMBRII AI DELEGAȚIEI B.O.R. DEPLASATĂ ÎN CRETA ÎN

:

Așadar, click aici pentru:

ÎNTREBARE ESENȚIALĂ PENTRU ORICE PRETINS ORTODOX:

CU CINE TE ROGI ÎMPREUNĂ?

…

.

Această ex-cep-ți-o-na-lă carte

( Biserica Ortodoxă și ecumenismul )

ce conține în a 2-a ei parte argumente ZDROBITOARE, ARGUMENTE CLARE, LIMPEZI despre ADEVĂRATA FAȚĂ A EUROPEI, carte scrisă de SFÂNTUL Iustin Popovici încă mai poate fi descărcată în format electronic pdf

de aici.

Articole pe această temă – aici.

Citiți și articolul:

Fără Hristos, fără întoarcerea sinceră la Sfânta Ortodoxie

prin lepădarea și îngrădirea de orice erezie începând cu cea mai vicleană dintre toate – ecumenismul sincretist,

NU putem face NIMIC ! ! ! . . .

….

„Ce e rău în robie, nu e atâta robia. Rău e că, dacă trece prea multă vreme, omul se învaţă cu ea, cu robia, cu frica, cu supunerea, cu săru’mâna, să fie batjocorit şi să nu-i mai pese. Se-nvaţă ca pasărea cea proastă cu colivia, care uită și c-o știut zbura oare cândva sau se teme să nu afle stăpânul că n-o uitat să zboare.”

–Vasile Ursu Nicula zis Horea (1731- 1785)