Ascultați predica aici:

Puteți descărca această predică în format audio mp3 de aici – Download “2024.09.14-predica-pr-xenofont-la-inaltatarea-sfintei-cruci.mp3” 2024.09.14-predica-pr-xenofont-la-inaltatarea-sfintei-cruci.mp3 – Downloaded 65 times – 5,02 Mo

…

”Să fim cu luare aminte, la faptul că toți care sunt împărtășiți cu păcate opritoare de la Sf. Împărtășanie nu-și schimbă deloc viața după împărtășire. Excepțiile sunt rarisime, ba unii chiar ajung să facă păcate și mai grele… Ori acest lucru arată foarte limpede că s-au împărtășit cu nevrednicie, spre a lor osândă… Că așa stau lucrurile și nu altfel, o spun printre alții Sfinții Părinți ca Sf. Teofan Zăvorâtul, Sf. Ignatie Briancianinov, și aici am să citez din Sf. Simeon Noul Teolog:

”Cei nedemni, își hrănesc doar trupul, dar nu și sufletul – atunci când se împărtășesc cu Sfintele Taine și numai după efectele transformării noastre neîncetate ne vom da seama dacă ne-am împărtășit cu adevărat și cu divinitatea Domnului, nu numai cu materia simbolică… Dacă aceste rezultate nu se văd, și noi rămânem mereu aceiași, cădem mereu în aceleași păcate, nedemni am fost de această unire, deși în acel ceas părem că avem o bucurie a satisfacției, o fericire, redevenim apoi aceiași de mai înainte, cu aceleași păreri și raționamente… Și dacă focul intrat în noi nu se simte, nu se vede din faptele noastre mereu altele, din strădania noastră continuă, din pocăința noastră tot mai mare, cum ne mai închipuim oare că Dumnezeu S-a unit cu noi? El nu S-a unit, pentru că a intrat ca o lumină, dar noi am fost orbi, ne-a încălzit, dar noi am fost reci și nu ne-am înflăcărat, apa vie a trecut prin noi ca printr-un jgheab, pentru că nu l-a găsit ca pe un receptacol demn de ea… Degeaba ne închipuim că dacă ne-am împărtășit am făcut mare lucru! NIMIC nu am făcut dacă nu ne-am schimbat !” – Scrieri, Vol.I, Ediția 2001, pag. 381”

”ATENȚIE MARE la duhul supercorectitudinii și păcatele care țin de el! Termenul de ”supercorect” nu-mi aparține – Sf. Cuv. Seraphim Rose l-a folosit cu precădere în vremea sa pentru că atât el, cât și Sf. Ioan Maximovici au avut mult de suferit din partea supercorecților din vremea lor. Dar cine sunt sunt supercorecții? După explicația Cuviosului Seraphim Rose și înainte de el, a Sf. Ignatie Briancianinov: – sunt cei care încearcă a-i îndrepta pe alții, dar NU cum au făcut-o Sfinții Părinți în decursul timpului, ci la fel ca și fariseii din vremea Mântuitorului, adică: mustrând pe alții în public, plini de mândrie și nu cu smerenie, plini de ură și invidie la adresa celor mustrați de ei, văzându-se foarte ușor de către oricine că ei nu vor să-i îndrepte pe cei mustrați de ei, ci să se răzbune pe ei, exagerând cât se poate de mult greșelile lor, chipurile, ca să-i îndrepte fac ei aceasta…

Din cauza duhului supercorectitudinii, unii semeni ai noștri au avut de suferit unii părinți și mireni… Iar Părintele Cristian Călugăru, care are PREOȚIE VALIDĂ ȘI LUCRĂTOARE, repet: VA-LI-DĂ ȘI LU-CRĂ-TOA-RE, cu toate că supercorecții îi schimbă acuzații nefondate la adresa sa adesea, este și acum ținta cu predilecție a supercorecților din întreaga turmă duhovnicească a îngrădiților de erezie. Și DE CE? – pentru că așa se întâmplă întotdeauna cu cel care nu vrea să fie prieten cu lumea (Iacob 4, 4) și pe cât îi stă în putință, cu toate păcatele sale, vrea să fie prieten cu Dumnezeu. Dar ce să faci cu supercorecții?(…) – decât să te rogi pentru ei și pentru tine, ca Dumnezeu, nu pentru neîndrăzneala ta înaintea Lui, ci a Sfinților săi, să lucreze mai tare la schimbarea inimii lor… Deși nici Dumnezeu nu-i silește să se schimbe dacă ei nu o vor.

Vorbim de caracterul fariseului care – cum am spus – se identifică perfect cu supercorectul zilelor noastre (citiți singuri în ”Experiențe ascetice”), Sf. Ignatie Briancianinov zicea următoarele:

”Fariseul – respectiv supercorectul – UCIDE pe robul lui Hristos pe care-l URĂȘTE! El duce la pedeapsă pe cel nevinovat de fărădelegea pe care el însuși i-a născocit-o! Alui este pedeapsa, ca și fărădelegea! Îi dă îndrăzneală a face asta și faptul că robul lui Hristos, urmând Domnului, bea în tăcere paharul suferințelor pe care fariseul sau supercorectul i le-a pregătit. Ar trebui să se înfricoșeze de asta !!! Acum, următorul Mântuitorului, tace. La Judecata obștească însă, va vorbi pentru el Domnul, înfierând pe fariseu sau supercorect, și trimițându-l în chinurile veșnice pentru rămânerea lui în fariseism, sau duhul supercorectitudinii – până la moartea sa… Ceea ce este foarte grav e că supercorectul nu vrea să-și recunoască greșeala sa când se dovedește netemeinicia acuzațiilor sale în privința vre-unui semen al său. E rușinos a recunoaște că ai greșit… Și atunci aduci noi și noi argumente false pe care ți le sugerează demonii supercorectitudinii, stăruind în greșeala ta…

Supercorecții nu-s puțini. Sunt părinți care au foarte mulți fii duhovnicești, și mulți dintre ei sunt supercorecți, și nu fac nimic ca să-i izbăvească de duhul supercorectitudinii – care-i ține cu ATÂT de multă putere… Să nu uităm niciodată că după Sfinți Părinți ca Sf. Ioann Gură de Aur, Sf. Ioan Damaschinul, Sf. Nicodim Aghioritul, Sf. Teofan Zăvorâtul, Sf. Ignatie Briancianinov, Sf. Ioan Iacob Hozevitul – românul nostru, păcatele care țin de duhul supercorectitudinii, adică: mândria, invidia, ura, smintirea și dezbinarea altora, prin osândire cu îndârjirea altora pe motive mai mult sau mai puțin mincinoase, nu sunt deloc nici mici, ci dintre CELE MAI GRAVE ȘI MAI GREU DE DEZBĂRAT PĂCATE ! . . .

Sf. Ioan Iacob Hozevitul – citiți scrierile sale și o să vedeți că spunea la un moment dat când le cerea fraților săi duhovnicești care se spovedeau cu toții la același duhovnic, un duhovnic care nu era de origine română, să nu se mai împărtășească cu ură și vrajbă între ei. Și le zicea să se roage pentru duhovnicul lor care a avut mult de suferit la moartea sa pentru că s-au dus și s-au împărtășit cu păcatele acestea grele, duhovnicul i-a dezlegat neștiind prea bine limba română, și iată, zicea Sf. Ioan Iacob: ”Acum suferă”… Mai mult decât atât – citiți în scrierile Sfântului Ioan Iacob – zice acolo că: ”Unii oameni cu viață sfântă (referitor la duhovnici – au fost duhovnici cu viață sfântă), dar pentru că fiii lor duhovnicești n-au făcut ceea ce trebuiau să facă, n-au fost proslăviți de Dumnezeu – unii, foarte târziu în timp, după sute de ani, iar alții, abia la Judecata de Apoi îi va milui Dumnezeu și vor avea îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, până când, ultimii lor fii duhovnicești care n-au făcut ceea ce trebuiau să facă, au catadicsit și au făcut în final ceea ce trebuiau să facă… Deci iată CÂT DE CUMPLIT este să nu faci și ca duhovnic ceea ce trebuie, și ca penitent, ca cel care se spovedește…

MAI MULT decât atât – Sf. Ioan Gură de Aur zicea că sunt duhovnici cu viață sfântă, dar care se pierd nu din cauza vieții lor, ci din cauza fiilor lor duhovnicești care nu fac ceea ce trebuie și nici ei nu fac ce trebuie cu acești fii duhovnicești…

…

Cam așa e situația de cumplită cu duhovnicii din zilele noastre, eu fiind unul dintre aceștia până-n anul 2008…

Să ne ajute Dumnezeu deci, ca să facem și unii și alții ceea ce trebuie, și să dea Dumnezeu să nu ne împărtășim cu păcate opritoare de la Sf. Împărtășanie, și mai ales cu păcatele supercorectitudinii, duhurilor supercorectitudinii – că-s mai multe: și mândria, și ura, și invidia, și toate celelalte, și dezbinările, și smintelile, și osândirea cu înfocare până la a-l ucide pe cineva sufletește (Doamne ferește, uneori, poate chiar și trupește – ca urmare a profundei suferințe a celui acuzat pe nedrept – n.r.), că nu-i altul scopul cuiva – când osândești încontinuu, încontinuu, încontinuu și când se vede în timp că n-au avut dreptate – mai mult sau mai puțin… – nu vrea altceva decât să-l ucidă sufletește… Ce-au vrut în vremea Mântuitorului fariseii și cărturarii când L-au chemat la judecată… -voiau să-L salveze? NU !!! – Voiau un singur lucru – să-L răstignească, să determine tot poporul – ceea ce s-a și întâmplat – să-L răstignească pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos…

Să dea Dumnezeu să nu ne împărtășim cu păcate opritoare de la Sf. Împărtășanie și mai ales cu acestea ale supercorectitudinii, ci să ne miluiască sufletele noastre, mai ales pentru mijlocirile Prea-Sfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților Săi, Amin !

,YT