Nu e pâine comună
E pâinea dospită cu… rugăciune…
Plămădită din făină
Și rugă…
Pâinea ce se aduce… mai apoi…
Jertfă curată lui Dumnezeu…
Gustul ei e de grâu curat,
De sarea pământului și de mir…
Pâinea aceasta e frământată
De mâinile văzute
Ale prescurarului
Și de mâinile nevăzute ale îngerilor…
Este altoită apoi
Cu pecetea lui Hristos
Și devine… supusă…
În mâinile sfințitului slujitor…
Care o împreună cu vinul…
Într-o cerească îngemănare
Euharistică…
Și peste toate, pâinea aceasta
Stă înfricoșată și înfrigurată
Așteptând pe Duhul
Să se pogoare asupră-i
Și să o prefacă
În Trupul Domnului
Ca mai apoi, udându-se cu Sângele Său
Să spele păcatele lumii.
Prescură, pâine cerească!!!!
.
.
Asta e prescura cea curată – materie pentru jertfa cea fără de sânge…
Pr. Andrei
