Rugăciune
E vreme rea şi-amărăciune,
A mai rămas o simplă rugăciune
Prin ţara noastră, astăzi părăsită,
Şi-n multe rele nărăvită!
Biserica abia mai poate
Lupta cu duhuri necurate;
Copiii noştri sunt vânduţi
Iar munţii noştri mai tăcuţi!
Vândută este şi credinţa,
Puţină este stăruinţa
De a păstra Scriptura neschimbată
În Slova ei adevărată!
Nu mai suntem creştini adevăraţi
De nu avem părinţi şi fraţi,
Când ţara nu e loc de casă,
Pădurea în străinătate arsă!
Străinii astăzi au puterea,
La noi s-a înmulţit durerea
Ogoarelor rămase fără rod,
Mai rău ca-n vremea lui Irod!
Pe-aceste plaiuri fără crâng
Se-aud jivinele cum plâng,
Doar ele, Doamne,-au mai rămas
Fidele-n rugă şi în glas!
Ci fă-mă, Doamne, şi pe mine
Jivină chiar, printre suspine,
Şi nu pribeag pe la păgâni,
Ajută-i, Doamne, pe români!
Constantin Boboc
