.

Sfântul Nou Mucenic Evghenie s-a născut pe 23.05.1977 în apropiere de Moscova, mai precis în satul Kurilovo, în regiunea oraşului Podolsk.

Era unicul fiu al familiei, botezat din copilărie creştin ortodox. Mama sa se numeşte Liubovi Vasilievna. În 1989, bunica sa l-a dus pe micul Evghenie la biserică pentru a se spovedi pentru prima dată şi pentru a se împărtăşi cu Preacuratele Taine. Preotul, văzând că Evghenie nu purta cruce, i-a dat în timpul Spovedaniei o cruciuliţă pe care Evghenie nu a mai scos-o niciodată de la gât. A legat-o cu un şnur gros. Mama sa, văzându-l că poartă cruce, l-a îndemnat să o scoată, întrucât, aşa cum a spus, colegii de şcoală îşi vor bate joc de el. Evghenie nu i-a răspuns, dar nici nu a ascultat-o. Când şi-a terminat studiile, în 1994 a lucrat ca fabricant de mobilă, meserie ce i-a adus mult câştig.

Pe 25 iunie 1995 s-a prezentat pentru înrolare în armată, iar după încheierea studiilor generale, a fost repartizat la posturile militare de la graniţa cu Cecenia şi Ingușetia.  Exact o lună mai târziu, pe 23.02.1996, a fost luat ostatic. Luarea sa ca ostatic a avut loc astfel: Serviciul militar a trimis 4 soldaţi, printre care şi Evghenie pentru a controla autovehiculele care circulau pe un anumit drum. Din nefericire, cei responsabili, i-au trimis pe soldaţi fără să existe vreo organizare în prealabil. Postul nu prezenta surse de iluminare şi siguranţă. Pe acest drum treceau foarte des ceceni, transportând arme, ostatici şi droguri. În acea noapte a trecut pe drumul respectiv o ambulanţă. Când soldaţii au oprit-o pentru control, deodată din ea au coborât peste zece ceceni, foarte bine înarmaţi. A urmat o ciocnire, în urma căreia cei patru soldaţi au fost imobilizaţi. Asta a avut loc la ora 3 noaptea. La ora 4 au venit alţi soldaţi pentru schimbarea postului. Bineînţeles, nu i-au găsit pe cei patru şi şi-au dat imediat seama ce se întâmplase. După câteva zile, serviciul militar i-a înştiinţat pe părinţii soldaţilor că aceştia au dezertat.

Mama lui Evghenie a înţeles că nu era vorba de dezertare, ci de luare ca ostatic şi a plecat, punându-şi viaţa în pericol, în Cecenia, pentru a-şi găsi copilul. A ajuns în oraşul Hankala şi după multe eforturi a luat legătura cu capii rebelilor ceceni, încercând să afle de soarta lui Evghenie. Ştia că cecenii nu îi omoară imediat pe ostatici, ci aşteaptă în eventualitatea obţinerii banilor de răscumpărare, după care îi eliberează. Chiar aceştia i-au spus că fiul ei trăia, dar era ostatic şi au tăcut cu înţeles, încercând să socotească câţi bani ar fi putut obţine de la ea. Pe atunci, un soldat ostatic în viaţă „costa” 10.000 de dolari, în timp ce un demnitar militar 50.000 de dolari. Când au înţeles că nu era vorba să câştige destui bani, s-au hotărât să-l ucidă. Mama sa a mers peste tot căutându-l, a străbătut sate, drumuri minate, fronturi de ciocniri armate, a cunoscut mulţi demnitari ceceni şi după cum spune ea însăşi, a trecut prin întreg iadul.

Din prima zi a luării ca ostatic a lui Evghenie, care a durat 100 de zile, cecenii, văzând că purta cruce, au încercat să-l facă să cedeze psihic, încât să reuşească, dacă era posibil, să-l oblige să se lepede de credinţa sa, să-şi scoată crucea, să devină musulman, să devină călău şi ucigaş al celorlalţi ostatici ruşi. Evghenie a refuzat toate aceste „oferte”, şi în ciuda bătăilor neîncetate, a chinurilor şi a promisiunilor că va trăi dacă îşi va scoate crucea, nu au reuşit să îl facă să cedeze.

Mai târziu, chiar conducătorii acestei grupări cecene i-au spus mamei sale: „Dacă fiul tău ar fi devenit ca unul dintre noi, nu ar fi suferit nimic”. Pe 23 mai 1996, adică de ziua sa de naştere, i-au luat pe cei 4 soldaţi ostatici, printre care era şi Evghenie, şi i-au dus să-i omoare. Mai întâi i-au omorât pe cei trei împreună-captivi cu el. Apoi, i-au cerut pentru ultima dată lui Evghenie să-şi scoată crucea, spunând: „Ne jurăm pe Allah că vei rămâne în viaţă”. Evghenie a refuzat din nou şi atunci a suferit înfricoşătorul său martiriu. În cele din urmă, pe 20 noiembrie 1996, trupul a fost adus în satul lor şi a fost îngropat în cimitir. După câteva zile, tatăl lui Evghenie a murit, de durere, lângă mormânt. La scurt timp, în diferite regiuni ale Rusiei Noul Mucenic Evghenie a început să se arate şi să facă minuni.

.

Scurtă istorisire a vieții noului martir Evghenie

Când avea 11 ani, Evghenie Rodionov a primit de la bunica sa o mică cruce pe un lănțișor. El a vrut să o poarte la școală, dar mama lui, ateu convins, l-a avertizat împotriva acestui lucru deoarece autoritățile comuniste persecutau astfel de atituidini. Totuși, neluând seama la riscuri, Evghenie a purtat cruciulița și a refuzat să o scoată vreodată.

Crescând și ajungând la vârsta tinereții el s-a înscris ca soldat în armata rusă. La numai 19 ani a fost luat ostatic de rebelii musulmani ceceni. L-au chinuit și l-au ținut agățat de încheieturile mâinilor într-un subsol. A fost lăsat zile întregi fără mâncare și a fost bătut cumplit. Musulmanii au ordonat lui Evghenie și altor câțiva prizonieri ruși să-l nege pe Hristos și să se convertească la islam. Spre deosebire de majoritatea colegilor săi prizonieri, Evghenie a refuzat să se lepede de Mântuitorul și a fost decapitat de torționarii săi, pe 23 mai 1996. Nu și-a scos crucea nici măcar în cel mai greu moment al torturilor bestiale.

Mai târziu călăul musulman a spus mamei soldatului mărturisior: „Fiul tău a avut de ales să rămână în viață. S-ar fi putut converti la islam, dar nu a fost de acord să-și dea jos crucea.” Mama lui Evghenie a reușit apoi să recupereze trupul fiului ei pentru o înmormântare creștinească. Fiind dusă la un mormânt comun și văzând cizmele fiului ei, ea nu a crezut că este el până când nu a văzut crucea aflată încă în jurul gâtului său. Capul tânărului mucenic a fost găsit mai târziu.

Tatăl lui Evgheni a murit la scurt timp după întoarcerea trupului fiului său, iar mama sa, care niciodată nu pusese piciorul într-o biserică, este acum o evlavioasă creștină ortodoxă, luminată prin exemplul fiului ei, Sfântul Mucenic Evghenie Rodionov.

Cinstirea acestui Sfânt s-a răspândit rapid și pelerinii au venit de la mari distanțe pentru a se închina la moaștele sale făcătoare de minuni. De asemenea, o icoană a Sfântului Evghenie a început să izvorască mir.

Iată ce ne îndeamnă Biserica prin pilda acestui Nou Mucenic: să învățăm și noi din tăria, demnitatea creștină și vitejia lui Evghenie, pentru a înfrunta și a depăși propriile ispite zilnice de a-l trăda pe Hristos. Să nu ne fie niciodată rușine să purtăm la piept cruciulița noastră, dar să ne asumăm zilnic fiecare și crucea sufletească. Să fim gata în orice moment să ne apărăm sfânta credință creștină ortodoxă trăind o viață cât mai aproape de poruncile Domnului.

Tropar:

„Mucenicul Tău, Doamne, Evghenie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”

.

Sfântul Nou Mucenic Evgenie a săvârșit minuni încă din clipa îngropării sale în pământul natal.

Mama sfântului mărturisește: „De fiecare dată când am fost bolnavă, mi s-a arătat în vis, mi-a vorbit, m-a încurajat și după aceea m-am vindecat.” La mormântul Sfântului Evghenie arde permanent o candelă, iar mii de pelerini vin ca să se închine lui.

În multe biserici, Sfântul Evghenie a fost văzut ca un soldat cu mantie de foc. O icoană a Sfântului Evghenie a izvorât mir. După mărturia unor ostatici care au evadat din Cecenia, sfântul este cel care i-a ajutat să scape. Într-un spital de răniți de război, soldații au observat că un tânăr îi ajuta, mai ales când au dureri mari. Când unii dintre aceștia au mers la Catedrala Mântuitorului, din Moscova, au văzut icoana Sfântului Mucenic Evghenie și l-au recunoscut pe cel care îi ajutase.

.

După doisprezece ani de la martiriu, soldații ruși l-au adoptat pe Sfântul Evghenie ca ocrotitor spiritual, numindu-l „Sfântul Mucenic Evghenie Ostașul”.

.

Ultima scrisoare a Sfântului Evghenie, trimisă mamei lui, cu ocazia zilei de naștere:

„La mulți ani, măicuța mea iubită,
Azi e ziua ta, dar din păcate,
Nu te pot îmbrățișa, căci iată,
Soarta m-a purtat așa departe.

Iți urez ani mulți și sănătate,
Să rămâi tot tânără, frumoasă,
Unde-aș fi, nimic nu ne desparte
În curând voi reveni acasă.

Din adâncul inimii aș vrea
Tot ce-i mai de preț, tot ce-ți dorești
Chiar și ani o sută de-ai avea
Pentru mine nu îmbătrânești.

Cele rele mi te ocolească
Sănătoasă, tânără mereu,
Mama mea să nu îmbătrânească
Lângă ea mereu voi fi și eu !

.

Video cu imagini ale Sf. Nou Mc. Evghenie Rodionov:

.

 

.