„Fiind respirația sufletului, rugăciunea este cea mai importantă în viața unui creștin. Prezența rugăciunii în viața cuiva înseamnă că acea persoană este vie din punct de vedere spiritual; fără rugăciune, ea este moartă”

Sfântul Teofan Zăvorâtul 

 

Cum se poate intra într-o stare de rugăciune.

Fiind respirația sufletului, rugăciunea este cea mai importantă în viața unui creștin. Prezența rugăciunii în viața cuiva înseamnă că acea persoană este vie din punct de vedere spiritual; fără rugăciune ea este moartă.

Statul în fața icoanelor și plecăciunile nu sunt încă rugăciunea în sine – acestea sunt doar atribute ale rugăciunii. Același lucru se poate spune și despre citirea unei rugăciuni: fie că este recitată din memorie, fie că este citită dintr-o carte, ea nu este fi rugăciune în sine, ci doar un mod de a începe.

Principalul lucru în rugăciune este invocarea sentimentelor de venerație față de Dumnezeu: devotamentul față de Tatăl, recunoștința, supunerea față de voia lui Dumnezeu, aspirația de a-L glorifica și alte sentimente similare.

De aceea, în timp ce ne rugăm, ar trebui să facem ca aceste sentimente să ne pătrundă, astfel încât inima noastră să nu fie uscată. Numai atunci când inimile noastre il cheama pe Dumnezeu, citirea rugăciunilor (rugăciunea de seară sau de dimineață) devine o rugăciune adevărată; altfel nu este încă rugăciune.

O rugăciune, care este o chemare a lui Dumnezeu in inima noastra, ar trebui să fie invocată și întărită; ar trebui să se nască în noi un spirit de mijlocire.

Primul mod de a face acest lucru este să ne rugăm citind sau ascultând rugăciunile scrise în cărțile de rugăciune. Citiți cartea de rugăciuni sau ascultați-o cu mare atenție și cu siguranță vă veți porni și vă veți întări inima în înălțarea ei către Dumnezeu, ceea ce înseamnă că veți intra într-un spirit de rugăciune. În rugăciunile Sfinților Părinți (tipărite în cărțile de rugăciuni și în alte cărți bisericești), o mare putere de rugăciune este în mișcare.

Oricine le acordă cu sârguință atenție, prin această forță de interacțiune se va desfăta cu această putere, deoarece starea de spirit a celui care se roagă se apropie de esența acelor rugăciuni. Pentru a transforma mijlocirile tale într-o modalitate eficientă de cultivare a rugăciunii, trebuie să faci în așa fel încât atât mintea, cât și inima ta să se apropie de conținutul rugăciunilor citite.

Iată cele mai simple trei modalități de a realiza acest lucru:

1. Nu începeți o rugăciune fără să vă pregătiți corespunzător pentru ea.

2. Spuneți rugăciunile cu simțire și atenție, dar nu din obisnuinta.

3. După ce ați terminat rugăciunea, nu vă grăbiți să vă întoarceți la grijile cotidiene.

Pregătirea pentru rugăciune: 

Înainte de a începe o rugăciune, indiferent unde ar fi, stați în picioare sau așezați-vă pentru o scurtă perioadă de timp și încercați să vă adunati mintea, eliberând-o de toate lucrările și grijile.

Apoi, gândește-te la Cel Caruia i te adresezi în rugăciune și unde ești tu când te rogi Lui; adopta atitudinea potrivită de smerenie și de respect reverențios față de Dumnezeu.

Acesta este începutul unei rugăciuni, iar un început bun reprezintă jumătate din succes.

Rugăciunea în sine: 

După ce te-ai pregătit, stai în fața icoanelor, fă-ți semnul crucii, înclină-te și începe rugăciunile obișnuite. Spuneți rugăciunea fără grabă, discernând fiecare cuvânt și luându-l aproape de inimă.

Cu alte cuvinte, trebuie să înțelegeți ceea ce citiți și să simțiți ceea ce ați înțeles.

Fă-ți cruce și fă și plecăciuni în timp ce te rogi.

Aceasta este esența citirii unor rugăciuni care sunt rodnice și plăcute lui Dumnezeu.

De exemplu, atunci când citești: „Si ne curateste pe noi de toata intinaciunea„, ar trebui să simți cât de necurat ești; să dorești curățirea și, cu speranță, să o ceri Domnului. Spunând: „Facă-se voia Ta”, încredințați destinul vostru Domnului în mod complet și din toată inima, cu disponibilitatea de a accepta cu bucurie tot ceea ce vă trimite.

În timp ce citești „Și ne iartă nouă greselile noastre precum și noi iertăm gresitilor noștri”, sufletul tău ar trebui să-i ierte pe toți cei care te-au jignit.

Făcând acest lucru cu fiecare frază a rugăciunii o face să fie într-adevăr o rugăciune corectă. 

De asemenea, aveți grijă să faceți următoarele:

În primul rând, stabiliți-vă o regulă proprie de rugăciune. Aceasta nu ar trebui să fie prea lungă, astfel încât să o poți îndeplini fără grabă în mijlocul rutinei tale zilnice.

În al doilea rând, în timpul liber, citește cu atenție rugăciunile din pravila ta de rugăciuni (canonul de rugăciune), înțelegând și percepând fiecare cuvânt, astfel încât să te pregătești dinainte și să înveți ce sentimente și gânduri trebuie să evoci în sufletul tău pentru a înțelege și percepe totul cu ușurință în timpul rugăciunilor tale.

În al treilea rând, dacă alte lucruri îți distrag gândurile ratacitoare în timpul rugăciunii tale, depune eforturi pentru a-ți concentra atenția, păstrându-ți mintea concentrată asupra subiectului rugăciunii tale.

Intoarce-ți mintea îndarat de fiecare dată când aceasta se îndepărtează. 

Citeste rugăciunea din nou și din nou, până când fiecare cuvânt al rugăciunii este rostit cu conștiinciozitate și simtire.

Acest lucru va opri ratacirea mintii în timpul rugăciunilor.

În al patrulea rând, dacă vreun cuvânt din rugăciune îți atinge sufletul într-un mod deosebit, nu continua rugăciunea, ci concentrează-te asupra acelui cuvânt sau frază, hrănindu-ți sufletul cu atenția, sentimentul și gândurile pe care ti le trezeste acel cuvânt, rămâi în acea stare de spirit până când acesta dispare.

Acesta este un semn incepi sa intri in spiritul  rugăciunii . Această stare a minții și a sufletului este cea mai sigură modalitate de a prețui și de a întări spiritul rugător într-o persoană.

Ce să faci după rugăciune.

După ce ați terminat rugăciunea, nu vă grăbiți să vă apucați de treburile obișnuite, ci încetiniți și gândiți-vă cel puțin pentru o vreme la ceea ce ați simțit și la ceea ce vă indeamna să faceți. Încearcă să pastrezi în memorie ceea ce te-a impresionat cel mai mult.

Natura însăși a rugăciunii este de așa fel încât, după o rugăciune cu adevărat bună, nu ai vrea să treci la lucrurile obișnuite, așa cum cei care au savurat ceva dulce nu mai vor nimic amar.

A te bucura de dulceața rugăciunii este de fapt scopul rostirii rugăciunilor, care trezește spiritul rugător.

Urmarea acestor reguli simple va conduce curând la rezultate. Orice chemare de rugăciune are un impact bun asupra sufletului, dacă respectați aceste reguli, iar impactul se adâncește; răbdarea în rugăciune va genera o dispoziție de rugăciune.

Aceștia sunt primii pași pentru a trezi în sine un spirit de rugăciune! În acest scop este stabilită practica rugăciunii. Totuși, ea nu este scopul în sine, ci doar începutul dobândirii măiestriei în rugăciune. Trebuie să mergem mai departe.

Progrese suplimentare în rugăciune.

După ce mintea și inima ta se obișnuiesc să se adreseze lui Dumnezeu prin intermediul cărților de rugăciune, ar trebui să încerci să o faci în felul tău. Scopul tău este să-ți faci sufletul capabil să intre, ca să spunem așa, într-o conversație cu Domnul, ridicându-ți mintea și inima și deschizându-te în mărturisire către El, spunându-I ce este în sufletul tău și de ce are nevoie. Trebuie să ne învățăm sufletele să facă acest lucru.

Așadar, ce putem face pentru a reuși să stăpânim această cunoaștere?

Prima cale este să ne rugăm după carte cu atenție și emoție profundă. Pentru că din inima plină de sentimente și rugăciuni evlavioase va începe să emane și să se adreseze lui Dumnezeu propria ta rugăciune. Dar există și alte căi care duc la rezultatul dorit în rugăciune.

Prima cale de a-ți învăța sufletul să apeleze frecvent la Dumnezeu este contemplarea evlavioasă a căilor și faptelor divine: gândindu-te la mila, dreptatea, înțelepciunea, creația și Providența lui Dumnezeu, la faptul că ne-a acordat mântuirea prin Hristos, la Harul și Cuvântul lui Dumnezeu, la misterele sacre și la cer.

Aceste gânduri îți vor umple neîndoielnic sufletul de evlavie față de Dumnezeu, ceea ce întoarce direct întreaga ființă a omului către Dumnezeu și este, prin urmare, calea directă de a învăța sufletul tău să se înalțe către Dumnezeu.

După ce ți-ai terminat rugăciunea, mai ales dimineața, așează-te și începe să te gândești la una sau alta din caile sau faptele lui Dumnezeu și încearcă să-ți potrivesti sufletul cu acelea.

Alătură-te Sfântului Dimitrie din Rostov, zicând: „Vino, sfântă gândire dumnezeiască, și vom patrunde în contemplarea marilor fapte ale lui Dumnezeu”. Acest lucru îți va atinge inima, iar sufletul tău va începe să se revarsă într-o rugăciune. Cu puțin efort veți putea realiza multe. Trebuie doar să aveți voința și perseverența de a o face.

De exemplu, dacă începi să te gândești la Harul lui Dumnezeu îți va arăta că atât ființa ta spirituală, cât și cea trupească este înzestrată cu îndurările lui Dumnezeu, iar tu vei cădea în fața Lui copleșit de recunoștință.

Începeți să vă gândiți la omniprezența lui Dumnezeu și veți înțelege că, oriunde v-ați afla, sunteți în fața lui Dumnezeu și Dumnezeu este în fața voastră. Atunci vei fi umplut de admirație evlavioasă.

Gândiți-vă la Adevărul lui Dumnezeu și vă veți convinge că nicio faptă rea nu rămâne nepedepsita. Atunci vă veți decide cu siguranță să vă curățați toate păcatele prin pocăință din inimă și umilință.

Începeți să vă gândiți la omniprezenta lui Dumnezeu și veți înțelege că totul în voi este deschis înaintea ochilor lui Dumnezeu. Atunci vei deveni cu siguranță strict cu tine însuți în toate, pentru a nu-L ofensa în niciun fel pe Dumnezeu, Care vede totul.

Al doilea mod de a-ți învăța sufletul să se întoarcă la Dumnezeu se bazează pe dedicarea fiecărei fapte, mari sau mici, spre slava lui Dumnezeu.

Căci, dacă, potrivit poruncii Apostolului (1 Cor. 10, 31), ne facem o regulă să facem totul, chiar și să mâncăm și să bem, spre slava lui Dumnezeu, atunci, indiferent de ceea ce facem, ne vom aminti cu siguranță de Dumnezeu – și nu doar ne vom aminti, ci ne vom teme să facem ceva care ar putea să-L supere pe Dumnezeu.

Acest lucru ne-ar face să ne întoarcem la Dumnezeu cu teamă și să Îi cerem cu rugăciune să ne dea ajutor și iluminare. Și, din moment ce facem mereu ceva, ne vom îndrepta în mod constant către El în rugăciune și astfel, aproape în orice moment vom învăța inclinatia de a ne adresa lui Dumnezeu în rugăciune. În acest fel vom învăța în practică să ne adresăm lui Dumnezeu mai des în timpul zilei.

Al treilea mod de a ne învăța sufletele să se roage este să apelăm frecvent la Dumnezeu din inimă, în timpul zilei, adresând scurte rugăminți referitoare la nevoile sufletului nostru și la lucrurile pe care le facem în acel moment.

Când începeți să faceți ceva, spuneți: „Binecuvântează-mă, Doamne!” Terminând lucrarea, spuneți: „Doamne, Doamne! „Slavă Ție, Doamne!”.

Dacă o patimă vă aprinde, cădeți în fața lui Dumnezeu în inima voastră spunând următoarele: „Mântuiește-mă, Doamne, că pier!”.

Când ești copleșit de gânduri strigă: „Condu-mă pe calea Ta, Doamne!” sau „Nu lăsa picioarele mele să  rătăcească”.

Dacă ești doborât de păcat și devii deznădăjduit, strigă ca vameșul: „O, Doamne, ai milă de mine, păcătosul!”

Asa ar trebui să acționezi în toate situațiile. Sau poți repeta doar: „Doamne miluiește!” sau „Preasfântă Nascatoare de Dumnezeu, mântuiește-mă!” sau „Îngerul lui Dumnezeu, sfântul meu păzitor, ocrotește-mă!”.

Sau puteți rosti alte cuvinte asemănătoare, invocând numele lui Dumnezeu; ar trebui să o faceți des și să încercați să faceți ca aceste cuvinte să iasă din inima voastră, ca și cum ar fi stoarse din ea. Când facem asta, ne vom înălța adesea inima către Dumnezeu, ne vom adresa frecvent lui Dumnezeu, ne vom ruga frecvent – iar asta se traduce prin capacitatea de a conversa inteligent cu Dumnezeu.

Așadar, există încă trei căi, în afară de stabilirea unei practici de rugăciune pentru tine însuți, care ne vor conduce la un spirit rugător. Acestea sunt:

1. A dedica dimineața un timp pentru a gândi în mod evlavios,

2. A face totul inchinandu-l spre slava lui Dumnezeu, și

3. Să apeleze mai des la Dumnezeu prin scurte invocații(rugaciuni).

După ce medităm temeinic asupra ideilor spirituale dimineața, aceste gânduri sacre ne aseaza pe cale pentru a ne aminti de Dumnezeu pe tot parcursul zilei.

Aceste gânduri, la rândul lor, vor indrepta toate acțiunile noastre, atât cele externe, cât și cele interne, spre slava lui Dumnezeu. Prin aceast procedeu, sufletul nostru poate deveni predispus să trimită către Dumnezeu scurte invocații de rugăciune.

Aceste trei lucruri – gândirea evlavioasă, a face totul spre slava lui Dumnezeu și frecventele chemari ale Lui – sunt cele mai eficiente căi de a învăța rugăciunea inteligentă și sinceră.

Cei care practică acest lucru vor stăpâni curând abilitatea de a se înălța spre Dumnezeu în inimile lor.

In acest fel, prin intermediul inimii și al gândurilor, sufletul va începe să intre în sfera sublimului, care îi este inerentă, inca din această viață, și i se va inlesni cu adevărat calea infatisarii dinaintea lui Dumnezeu în viața viitoare.