Select Page

Sfinții Părinți – lăudători ai iconomiei dumnezeiești săvârșite prin Înomenirea Cuvântului

Sfinții Părinți – lăudători ai iconomiei dumnezeiești săvârșite prin Înomenirea Cuvântului

MESIA S-a născut!

Adevărat S-a născut! Este Iisus Hristos!

 

Sfântul Ioan Gură de Aur:

„Așadar, veniți să sărbătorim, veniți să prăznuim!

Este neobișnuit modul sărbătoririi, așa cum neobișnuit este și motivul nașterii lui Hristos.

Astăzi s-au dezlegat lanțurile cele de demult.

Astăzi diavolul a fost făcut de rușine și biruit.

Astăzi demonii au fugit, moartea a fost învinsă, raiul s-a deschis.

Astăzi blestemul a fost dezlegat, păcatul a fost alungat, înșelarea a fost îndepărtată.”

Astăzi adevărul s-a revelat, propovăduirea adevăratei credințe s-a revărsat și s-a răspândit pretutindeni.

Astăzi Împărăția cerurilor a prins rădăcini pe pământ, îngerii vorbesc cu oamenii, toate au devenit una (adică o singură Biserică, Trupul lui Hristos – n.trad.). De ce?

Pentru că Dumnezeu S-a coborât pe pământ și omul a urcat în ceruri.

Dumnezeu S-a coborât, dar El se află în continuare în cer. Întreg El este dincolo de ceruri, dar și pe pământ. S-a făcut om, dar este și Dumnezeu…

(din Cuvântul la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos)

Sfântul Vasile cel Mare:

Sfântul Vasile cel Mare pune pe buzele Maicii Domnului aceste cuvinte de mai jos, ca și cum ea le-ar rosti către Fiul ei, Pruncul dumnezeiesc:
„Cum să Te numesc eu pe Tine, minunatul meu Prunc?
Să dau un nume muritor rodului Duhului Sfânt?
Să îți ofer tămâie sau lapte?
Ai nevoie de grija mea maternă sau să cad la picioarele Tale și să Te slăvesc?
Ce diferență de neînțeles… Cerul este tronul Tău și eu Te-am pus pe genunchii mei. Te văd pe pământ și totuși Tu nu ai părăsit cerurile… Cerul este acolo unde Tu ești!
Sfântul Vasile cel Mare împărtășește nedumerirea și uimirea Preasfintei Fecioare. Și încercând să găsească taina prin care s-a reușit unirea unor realități atât de contradictorii el ajunge la concluzia că aceasta este SMERENIA!
Din smerenie Dumnezeu S-a făcut și om!
Datorită smereniei Lui pământul a devenit cer!
Nu omul s-a urcat în cer. Dumnezeu a coborât pe pământ. Și astfel El ne-a învățat practic cum poate pământul, ca  loc de exil (după căderea protopărinților în păcat – n.trad.) să redevină rai, din junglă (a patimilor și a răutății – n.trad.) să devină Împărăție a lui Dumnezeu. De aceea primii care s-au învrednicit să se închine Lui au fost păstorii cei smeriți. Și, de asemenea, „magii de la Răsărit”, cei plini de cuget smerit și sincer, care căutau adevărul.
Această virtute a smereniei este marele mesaj al Crăciunului. Numai omul care cultivă și iubește această virtute poate să simtă, să înțeleagă într-un anume fel ce s-a întâmplat în acea noapte rece de decembrie, în Bethleemul Iudeeii. Și numai prin această virtute poate să se învrednicească a-L primi în inima lui pe nou-născutul Împărat și Mântuitor Iisus Hristos…
(Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2018/12/blog-post_964.html)

Sfântul Nicolae Velimirovici:

Un eveniment din viața lui Hristos ca Prunc dumnezeiesc: când Fecioara Maria împreună cu Fiul ei și cu Dreptul Iosif au fugit de mânia ucigașă a lui Irod, s-au îndreptat spre Egipt; pe cale le-au ieșit înainte niște tâlhari, care voiau să îi jefuiască pe călători. Dreptul Iosif ducea de căpăstru măgărușul, pe care urcase Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și erau puse și puținele lor lucruri personale; Maica Domnului Îl ținea la pieptul ei pe Fiul ei dumnezeiesc.

Tâlharii au luat măgărușul, cu scopul de a-l duce departe; unul dintre tâlhari s-a apropiat de Maica Domnului, ca să vadă ce ținea aceasta la piept. De îndată ce el l-a văzut pe Pruncul Iisus a fost uimit de neobișnuita Lui frumusețe și atunci, de uimire, a strigat: „Și Dumnezeu, dacă ar lua chip și trup omenesc, nu ar putea să fie mai frumos ca acest Copil!” Apoi tâlharul le-a poruncit ortacilor lui să nu mai ia nimic de la călători, înapoindu-le și măgărușul.

Plină de recunoștință față de acest tâlhar mărinimos, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a spus: „Să știi că acest Copil te va răsplăti cu un mare dar pentru că tu astăzi ne-ai apărat.” După 30 de ani, același om era răstignit pe cruce, pentru păcatele lui, răstignit de-a dreapta Crucii lui Hristos.

Numele lui era Dismas, iar numele tâlharului răstignit în stânga Mântuitorului era Ghestas. Văzându-L Dismas pe Stăpânul Hristos, pe Iisus Cel nevinovat și fără de păcat fiind răstignit, s-a pocăit de orice rău pe care îl făcuse el, tâlharul, în viața lui. Când Ghestas L-a blasfemiat pe Domnul, Dismas I-a luat apărarea spunând: „Acesta nu a făcut nimic rău.” (Luca 23, 41)

Așadar, Dismas a fost tâlharul înțelept căruia Hristos i-a spus: „Adevărat îți spun ție: astăzi vei fi cu mine în rai.” (Luca 23, 43) Domnul i-a dăruit Raiul celui care I-a dăruit viața (nu I-a făcut rău și nu L-a tâlhărit – n.trad.) când era Copil!

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2018/12/blog-post_193.html
Notă: este bine că în icoanele de mai sus Dreptul Iosif este înfățișat cu barbă albă, arătând realitatea, că era mult mai în vârstă decât Maica Domnului și că nu i-a fost logodnic trupesc, ci tutore legal.
Slavă lui Hristos, Unicul Mântuitor al lumii, pentru toate și metanie adâncă în fața Maicii Domnului!
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
_______________

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Subiecte