Mândria-aduce lumii multă-ntunecare
Tu să nu faci la fel, creștine, ci să crezi
Că-n orice fel d-ispită, necaz sau tulburare
Calcă-ți mândria slută, smerește-te, să vezi!!!
Așa tu vei păși pe cale fără pată
De-n orice privință boala-ai să ți-o vezi
Așa vei dobândi simțire-adevărată
Așa că hai, degrabă, smerește-te, să vezi!!!
Și taie-ți voia frate, fă buna ascultare
Căci prin tăierea voii, patimi tu lepezi
Numai așa, păcatul, îl vei călca-n picioare
Așa că hai, creștine, smerește-te, să vezi!!!
De sine te dezbară, de ego te desparte
E cel mai mare rău, creștine tu să crezi
Căci de-i hrăni mândria și slava cea deșartă
Tu vei rămâne orb, nimic tu n-ai să vezi!!!!
Referindu-mă la simțirea cea adevărată a conștiinței, curățită prin asceză și nu la vederi înalte,
Cu dragoste pentru toti oamenii,
Pr. Andrei
