Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ești ajutorul meu și în mâinile Tale sunt! Sunt rătăcit, sunt bolnav, am greșit Ție! Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea! Altă scăpare n-am Doamne, fără numai pe Tine!

Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ești ajutorul meu și în mâinile Tale sunt;

Ajută‑mi și nu mă lăsa să‑Ți greșesc, că sunt rătăcit! Nu mă lăsa să umblu după voia trupului meu și nu mă trece cu vederea, că sunt bolnav, Doamne!

Tu cunoști ce‑mi este de folos. Nu mă lăsa să pier pentru păcatele mele!

Nu mă părăsi, Doamne, nici nu Te depărta de la mine, că spre Tine am nădăjduit!

Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu! Vindecă‑mi sufletul, că am greșit Ție! Mântuiește‑mă pentru mila Ta, că înaintea Ta sunt toți cei ce au necaz pe mine!

Altă scăpare n‑am, Doamne, fără numai pe Tine!

Să se rușineze dar, toți cei ce se scoală asupra mea și cei ce caută sufletul meu ca să‑l piardă!

Că numai Tu singur ești puternic, Doamne, întru toate, și a Ta este slava, în vecii vecilor. Amin.

(fragment din rugăciunile de la sfârșitul Catismei a cincisprezecea)

*******

Iisuse, dătătorul celor ce cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele!

Iisuse, Cel ce afli pe cei ce caută, află și sufletul meu!

Iisuse, deschizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă!

Iisuse, Răscumpărătorul păcătoșilor, curățește fărădelegile mele!

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

( Icosul al 6 lea, fragment, – Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos)

*******

Nu am inimă plină de durere ca să Te caut! Nu am pocăință, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei către Tine!

Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele! Dă-mi așadar, Bunule, Harul Tău.

Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi­­puirea icoanei Tale.

Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea.

Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hră­nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să­lașul Tău și se vede într-însa strălu­cirea descoperiri­lor Tale. Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

( fragment din rugăciunea către Domnul nostru Iisus Hristos, făcută de Sf. Isaac Sirul)