Marii oameni, pătimitorii acestui neam

Care au împletit în viețile lor jertfa pentru credință, neam și aproapele

Tot cu… jertfa si care,

N-au precupețit vreodată

Vre-o picătură de sudoare sau de sânge…

…Care au știut să sufere

Și să facă din suferință

Cartea lor de vizită

Acești oameni… aleși de Dumnezeu să sufere

Iubiți de Dumnezeu

Au simțit și au intuit

Că suferința e brandul

Acestui neam în veacurile lui de istorie

…De la daci… am suferit

Și am continuat să suferim

Și să facem… până și pâinea

În vatră… amestecată cu lacrimi

Și cu umilință.

Această pâine a durerii

A mâncat-o românul

În istorie.

Această pâine a durerii

L-a hrănit și i-a redat românului

Chipul cel dintâi

Pâinea aceasta pe care a mâncat-o românul

Peste veacuri

Nu are nevoie de plămadă

Ca să dospească

Ea dospește minunat

Fiindcă are în ea lacrimi

Și se coace… în cuptorul suferinței

Este o pâine din suflete

Albite prin durere.

Este pâine albă, imaculată

Coaptă mereu pentru Hristos

E un fel de prescură

Adusă ca jertfă

Pe jertfelnicul neamului nostru

Iar mireasma ei

Umple jertfelnicul lui Dumnezeu din cer

Este Cuminecătura

Cu care s-au Cuminecat strămoșii noștrii

Și din care ne Cuminecăm noi

Cei de azi.

La noi… sfinții și marii voievozi

Au cunoscut taina suferinței

La noi, osemintele eroilor

S-au amestecat în mortar

Ca să se clădească apoi…

Pe acest fundament

Pe această temelie de sânge

Biserica.

La noi… până și pâinea românului

S-a amestecat cu lacrimile măicuței

Care-și plânge feciorul

Plecat la război și care…

Nu s-a mai întors.

Și astăzi, lacrimile acestea curg

Din ochii celor plecați

Departe de țară

Și care mănâncă

Amara pâine a străinătății

Iată calea neamului nostru!

Iată chemarea lui!

Iată crucea care duce… la Înviere

Numai în suferință

Ne cunoaștem cine suntem

Numai în suferință

Am știut cine suntem

Numai în suferință

Ne regăsim.

De aceea, nu mai căutați

Branduri pentru acest popor.

El are brandul lui

Desenat de înseși degetele lui Dumnezeu

În fiecare centimetru

De pământ românesc…

…În fiecare

Pisanie de mănăstire

În fiecare

Obuz căzut

În fiecare

Inimă de român adevărat.

Cu asta ar trebui

Să ne mândrim noi, românii

Cu brandul suferinței.

…Cu drumul acesta spinos

Pe care Dumnezeu l-a ales pentru noi

Și care duce

La Înviere și la Veșnicie.

Asta trebuie să arătăm

Noi românii

Celorlalte neamuri

…Cum se suferă…

Adică drumul

Care duce la Dumnezeu

Suferința e darul cel mai de preț

Făcut de Dumnezeu acestui neam

E brandul scris

În ADN-ul nostru

Suferința… doar suferința!

 

 

Cu dragoste,

Pr. Andrei.