Un dialog de ținut minte!

Biofizician, doctor în bioetică la Universitatea din Salonic, vicepreședintele Institutului de Cercetări Sociale și de Bioetică din București, coordonatorul secțiunii științifice a revistei „Familia Ortodoxă” (revistă ecumenistă – n.r.), Virgiliu Gheorghe Vlăescu vorbește – cu claritate, dar și cu compasiune – despre multe din crizele și încercările societății moderne.

„Nu-i putem ajuta pe ceilalți decât dacă îi iubim. Dacă ne pasă în mod real de ei”, a spus Virgiliu Gheorghe Vlăescu, înainte să facă o valoroasă radiografie a stuației în care ne găsim: ne confruntăm cu criza identității, cu criza valorilor și cu o reală criză de sens: nu mai știm cine suntem, nu mai știm ce e bine și ce e rău, nu ne mai simțim utili.

Cine a creat crizele de azi? Cum ieșim din ele? Cum îi ajutăm pe tinerii noștri să evite multele capcane (și fantasme) care îi pândesc? Și cum de ajung în România crizele pornite din Vest? De ce ne ferim să acceptăm realitatea? Ce avem de făcut pentru a apăra credința și virtuțile creștine? Cum facem să recuperăm bucuria și firescul vieții?

Am căutat să răspundem în dialogul nostru.

VIDEO:

„Trebuie să purcedem la o respingere hotărâtă a ecumenismului și nu trebuie să avem nicio comuniune cu adepții lui. Calea noastră nu este și a lor. Trebuie să spunem acest lucru cu hotărâre și să îl arătăm prin faptele noastre. Vine spre noi o epocă a adevăratei mărturisiri de credință, e epocă în care probabil vom rămâne singuri și prigoniți. Datorită faptului că toate Bisericile Ortodoxe locale au intrat deja în rândurile „Consiliului Mondial al bisericilor” și prin aceasta au trădat Ortodoxia, a venit vremea deplinei noastre îngrădiri (de ecumenism – n.trad.). Nu putem și nu trebuie să avem nicio comuniune cu apostații adevăratei Ortodoxii și trebuie să fim pregătiți, dacă va fi necesar, să ne retragem în „catacombe.” Postura noastră de luptători și mărturisitori ai adevărului curat și neprihănit al lui Hristos ne conferă o mare responsabilitate, mai mult decât oricând altcândva în trecut.

Trebuie să ne amintim întotdeauna faptul că un păstor adevărat al adevăratei Biserici a lui Hristos nu poate niciodată și nu trebuie să aibă niciun alt interes decât acela al râvnei curate pentru slava lui Dumnezeu și pentru mântuirea turmei lui – numai spre aceasta trebuie să se concentreze toate gândurile lui, toate simțămintele și acțiunile sale, întotdeauna.”

Sf. Ioan Maximovici