” Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză.
Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficiență cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu le mai amintesc. Eram aproape de moarte.
La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu.
Era egumenul unei mănăstiri [Tismana]. Acest om în etate cam de 40 de ani fusese aşa de mult chinuit, încât era aproape de moarte. Totuşi avea fața liniştită. Vorbea despre nădejdea lui de mântuire, de iubirea lui pentru Hristos, despre credința lui. Era plin de bucurie. La stânga mea se afla comunistul schingiuitor, care îl schingiuise pe preot până aproape de moarte. Acest comunist fusese arestat chiar de tovarăşii săi. Să nu credeți ce spun ziarele că, comuniştii îi urăsc pe preoți, sau că îi urăsc pe evrei. Nu‐i adevărat. Ei urăsc pur şi simplu. Urăsc pe oricine. Urăsc pe evrei, urăsc pe creştini, urăsc pe antisemiți, urăsc pe antihrişti, urăsc pe toată lumea. Un comunist urăşte pe alt comunist. Se duşmănesc între ei. Şi când un comunist duşmăneşte pe altul, unul pe altul se bagă la închisoare şi îl bate şi îl chinuieşte ca şi pe creştin. Aşa se întâmplase că, comunistul schingiuitor [torționar], care chinuise pe acest preot până aproape de moarte ‐ fusese şi el bătut până aproape de moarte de către tovarăşii săi, şi‐şi dădea sufletul. Sufletul lui se chinuia în ghearele morții.
In timpul nopții mă deşteptă zicând:
‐ Domnule, fii bun, roagă‐te pentru mine! Nu pot muri, am făcut o crimă înfricoşătoare!
Atunci am văzut o minune. Am văzut pe preotul în pragul morții chemând pe alți doi deținuți. Sprijinindu‐se pe spatele lor, a trecut încet pe lângă patul meu, s‐a aşezat pe marginea patului ucigaşului său şi‐l mângâia pe cap.
Nu voi uita niciodată această mişcare! Un om schingiuit continua să mângâie pe asasinul său. Aceasta este Iubirea. Putea găsi o mângâiere pentru acela. Apoi preotul zise către acel om:
‐ Eşti tânăr, nu ştiai ce făceai. Te iubesc din toată inima mea!
Dar nu a rostit aşa simplu aceste cuvinte. Poți zice „iubescʺ şi să fie un simplu cuvânt de şase litere. Acesta însă zicea cu adevărat: „Te iubesc din toată inima meaʺ.
Apoi a continuat:
‐ Dacă eu, care sunt păcătos, pot să te iubesc aşa de mult, închipuieşte‐ți pe Hristos, Care este Iubirea întrupată, cât de mult te iubeşte! Şi toți creştinii pe care i‐ai chinuit, să ştii, te iartă, te iubesc şi Hristos te iubeşte. Iți doreşte mântuirea ta cu mult mai mult decât ți‐o doreşti tu însuți. Te îndoieşti dacă este cu putință să ți se ierte păcatele… El doreşte să‐ți ierte păcatele mai mult decât tu însuți doreşti să fii iertat. Doreşte să fii cu El în Rai, mai mult decât vrei tu să fii în Rai cu El. El este numai iubire. Dar trebuie să te întorci spre El şi să te pocăieşti.
In această celulă a închisorii, unde nu mai era posibil să fie secrete, am auzit mărturisirea ucigaşului înaintea propriei sale victime. Poate că viața este mai impresionantă în romane. Insă nici un romancier nu a scris vreodată aşa ceva. Victima, în pragul morții, primea spovedania ucigaşului său şi cel chinuit a dat dezlegare ucigaşului său. S‐au rugat împreună, s‐au îmbrățişat unul cu altul. Preotul s‐a întors apoi la patul său şi amândoi au murit în aceeaşi noapte. Era noaptea Crăciunului. Dar nu o noapte de Crăciun în care ne‐am adus pur şi simplu aminte că înainte cu două mii de ani Hristos Se născuse în Betleem. Era noaptea în care Hristos Se născuse, în inima unui torționar comunist.
Acestea sunt lucruri pe care le‐am văzut cu înşişi ochii mei.”
(‘‘Intâmplări minunate din vremea noastră’‘, culese de Părintele Petroniu Tănase, ed. Anastasis, Sibiu, 2004 pp. 76‐77. Aceste mărturisiri din închisoare au fost traduse din limba greacă de Părintele Petroniu, însă nu este precizat care este numele celui care a dat aceste mărturii.Tot ceea ce ştim despre acest om, e că a fost închis vreme de 14 ani în temnițele comuniste din România)
_________________
