DIN TALCUIRI LA EPISTOLA A DOUA CATRE TIMOTEI, EPISTOLA CATRE TIT, EPISTOLA CATRE FILIMON ALE SFANTULUI APOSTOL PAVEL

“Trebuie a asculta de invatatori si de preoti, si a nu-i judeca, chiar de ar avea o viata urâta; daca însa credinta le e gresita, atunci nu trebuie doar sa nu-i ascultam, ci si sa fugim de ei, si sa-i judecam. Caci Dumnezeu prin toti lucreaza pentru mântuirea poporului, iar pro-aducerea jertfei aceeasi este, fie ca are viata curata sau necurata cel ce proaduce”.

Astfel trebuie sa fie învatatorul, asa trebuie a se îngriji de ucenici si asa trebuie a-i povatui pe toti. „Acum noi suntem vii, zice, daca voi stati neclintiti întru Domnul” si iarasi: „Caci care este nadejdea noastra sau bucuria, sau cununa laudei noastre, daca nu chiar voi, înaintea Domnului nostru Iisus, întru a Lui venire?” (I Tesaloniceni 3, 8; 2, 19)

L-ai vazut cum se îngrijeste de cele ale ucenicilor, nu mai putin ca de ale sale? Se cuvine ca parintii sa se mândreasca, se cuvine ca ei sa fie cu caldura catre fii, însa si fiii se cuvine a oferi parintilor iubirea ce trebuie a le purta. „Ascultati pe mai-marii vostri, zice, si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, având sa dea de ele seama”. (Evrei 13, 17)

Caci spune-mi, te rog: acesta (mai-marele, dascalul, preotul) este raspunzator de atâtea primejdii ce vin asupra ta, Si tu nu voiesti nici macar a-l asculta, desi este în interesul tau? Chiar daca ale sale stau bine, totusi întrucât cele ale tale nu stau bine, el este mult îngrijorat, fiindca raspunderea sa este îndoita. Gândeste-te deci cum fiecare dintre cei stapâniti trebuie a fi cercetat si cum de fiecare el trebuie a se îngriji. Câta cinste deci si câta iubire nu merita el în schimbul acestor primejdii? Dar nu vei putea spune nimic. Caci, daca este nevoie, el si sufletul si-l pune pentru tine. Daca nu si-l pune aici la timp, îl va pierde acolo; tu însa nu voiesti a te supune nici macar cu cuvântul.

Aceasta este pricina tuturor relelor, ca au disparut toate cele cuvenite celor mai-mari; nici o sfiala, nici o cinste, nici o frica.

„Supuneti-va, zice, mai-marilor vostri, si-i ascultati”; iar acum toate s-au rasturnat pe dos. Nu spun acestea pentru cei mai mari – caci ce folos vor avea de la cinstea noastra? -, ci pentru folosul vostru. Ei chiar de ar fi cinstiti, cu nimic nu se folosesc (beneficiaza) în viitor, ci mai mare le va fi osânda si, chiar de ar fi batjocoriti, cu nimic nu vor fi vatamati în viitor, ci înca mai mare le va fi justificarea. Insa eu voiesc ca toate sa se faca pentru voi. Când cei mai mari sunt cinstiti de cei mici, si aceasta este spre ponosul lor, dupa cum este spus în cazul lui Eli: „Si nu l-am ales Eu oare din toate semintiile lui Israel”; iar când sunt batjocoriti, asculta ce zicea Dumnezeu lui Samuel: „Nu pe tine te-au lepadat, ci M-au lepadat pe Mine” (I Regi 2, 28; 8, 7), astfel ca batjocura este câstig pentru ei, iar cinstea este o povara. Deci, acestea le spun nu pentru ei, ci pentru voi.

Cel ce-l cinsteste pe preot, si pe Dumnezeu Il va cinsti; iar cel ce se învata a-l dispretui pe preot, cu timpul Il va dispretui si pe Dumnezeu. „Cine primeste proroc în nume de proroc plata de proroc va lua” si: „Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste” (Matei 10, 41, 40), si: „Cinsteste pe preot si da-i partea lui” (întelepciunea lui Isus Sirah 7, 32). De aici s-au învatat iudeii a-L dispretui pe Dumnezeu, fiindca l-au dispretuit pe Moise, fiindca l-au alungat cu pietre. Când cineva se poarta cu evlavie fata de preot, cu atât mai mult se va purta fata de Dumnezeu. Chiar de ar fi preotul rau, totusi Dumnezeu, vazând ca pentru cinstea Sa tu te porti cuviincios fata de cel ce nu este vrednic de cinste, îti va rasplati tie dupa dreptate.

Caci daca „cine primeste proroc în nume de proroc plata de proroc va lua”, la fel si cel ce se pleaca si este supus preotului. Ca, daca fiind vorba de ospitalitate si primesti rasplata, desi nu stii cine este cel ospatat, apoi cu atât mai mult vei primi daca te supui celui ce ti se porunceste a te supune.

„Carturarii si fariseii, zice, au sezut în scaunul lui Moise; deci toate câte va vor zice voua, faceti-le si paziti-le; dar dupa faptele lor nu faceti”. (Matei 23, 2-3)

Nu stii ce este preotul? Nu stii ca este îngerul Domnului? Nu cumva spune poate cele ale sale? Daca îl dispretuiesti, nu pe el îl dispretuiesti, ci pe Dumnezeu, Care l-a hirotonit pe el. „Si de unde este învederat, zici, ca Dumnezeu l-a hirotonit?” Daca nu ai aceasta credinta, speranta ta este desarta. Ca, daca Dumnezeu nu lucreaza nimic printr-însul, atunci nici botez nu ai, nici de taine nu te împartasesti, nici de binecuvântari nu te bucurii si, prin urmare, nici nu esti crestin.

„Dar ce? zici tu; Dumnezeu îi hirotoneste pe toti, chiar si pe cei nevrednici?” Nu pe toti îi hirotoneste Dumnezeu, însa prin toti lucreaza – chiar de ar fi si nevrednici – pentru mântuirea poporului.

Caci, daca Dumnezeu a vorbit pentru popor printr-un magar si prin Valaam(A se vedea Numerii, cap. 22-24), printr-un om spurcat, cu atât mai mult prin preot.

Caci ce nu face Dumnezeu pentru mântuirea noastra? Ce nu graieste El? Prin cine nu lucreaza? Ca, daca El a lucrat prin Iuda si prin cei ce proroceau, carora le va zice: „Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea” (Matei 7, 23), iar altii înca si alungau demoni, cu atât mai mult va lucra prin preoti. Daca ar urma sa cercetam viata mai-marilor nostri, atunci noi ar trebui sa fim hirotonitorii învatatorilor, si atunci toate s-ar rasturna pe dos  picioarele sunt sus, iar capul jos. Asculta-l pe Pavel, care zice: „Dar mie prea putin îmi este ca sunt judecat de voi sau de vreo omeneasca judecata de toata ziua” (I Corinteni 4, 3), si iarasi: „Dar tu, de ce judeci pe tratele tau?” (Romani 14, 10).

Deci, daca nu se cuvine a judeca pe frate, cu atât mai mult pe învatator. Daca tu faci ceea ce a poruncit Dumnezeu, bine faci, iar de nu faci asa, pacatuiesti. Nu cuteza deci si nici sa-ti iesi din marginile bunei-cuviinte.

Dupa ce israelitii au facut vitelul de aur, cei de pe lânga Core, Datan si Abiron s-au rasculat asupra lui Aaron(A se vedea Numerii, cap. 16). Dar ce au patimit? Oare nu s-au pierdut cu totii?

Asadar, fiecare sa se îngrijeasca de ale sale. Daca preotul are o credinta stricata [gresita] chiar înger din cer de ar fi, tu nu te supune; iar daca învata drept, nu te uita la viata, ci la cuvintele lui. Ai pe Pavel care te poate povatui pe tine precum trebuie, si cu fapta, si cu vorba.

„Dar, zici tu, nu da saracilor, nici nu administreaza bine.” De unde îti este învederata aceasta? Mai înainte de a afla bine, nu batjocori, teme-te de raspundere! Multe se judeca numai din banuiala. Imita pe Stapân, caci asculta ce spune: „Pogorî-Ma-voi deci sa vad daca faptele lor sunt cu adevarat asa cum s-a suit pâna la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, sa stiu”. (Facere 18, 2l)

Iar daca tu ai cercetat bine, te-ai convins sau ai si vazut, asteapta-l pe judecator; nu rapi mai dinainte locul lui Hristos; al Sau este dreptul de a cerceta, si nu al tau. Tu esti cea de pe urma sluga, iar nu stapân. Tu esti oaie, deci nu cerceta cu amanuntime pe pastor, ca nu cumva sa ai raspundere si tu pentru cele ce-l învinovatesti pe dânsul.

„Dar, zici tu, cum de îmi spune mie sa fac, el care nu face?” Nu el îti spune – iar daca îl vei crede ca este asa, plata nu vei avea -, ci Hristos este Cel care te îndeamna la aceasta. Dar ce spun eu? Chiar lui Pavel nu trebuie a-i crede, daca spune ceva de la sine, daca spune ceva omenesc, ci tu sa-L crezi pe Hristos, Care vorbeste prin apostol.

Sa nu le judecam pe cele ale altora, ci fiecare sa le judece pe ale sale, fiecare sa se cerceteze pe sine. „Dar, zici tu, acela este dator a fi mai bun decât mine.” Pentru ce? Fiindca este preot.

Si ce are mai mult decât tine? Oare nu ostenelile? Oare nu primejdiile? Oare nu necazurile si celelalte ticalosii? Este dator de a fi mai bun decât tine? Dar ce? Fiindca nu este mai bun decât tine, de aceea tu te pierzi pe sine-ti? Dar acestea sunt cuvinte prostesti. Si cum nu este, oare, mai bun decât tine? „Fiindca fura cele sfinte”, zici tu. Si de unde stii aceasta, omule? De ce te împingi singur în prapastie? Daca ti-ar spune cineva acestea despre unul care este îmbracat cu porfira, tu, chiar de ai sti ca este asa, totusi ti-ai astupa urechile – putând foarte bine a-l dojeni – si iute ai fugi prefacându-te ca nu stii, nevoind a te expune unei primejdii zadarnice; dar aici de ce te expui unei primejdii zadarnice? Aceste cuvinte nu sunt fara raspundere. Caci asculta-L pe Hristos, Care zice: „Va spun ca pentru orice cuvânt desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala în ziua judecatii”. (Matei 12, 36)

De altfel, nu stii poate cine are a fi mai bun? Si atunci oare nu oftezi, nu-ti bati pieptul, nu pleci ochii la pamânt si nu-l imiti pe vamesul din Evanghelie? Prin urmare, te-ai pierdut pe sine-ti, chiar de ai fi bun. Esti bun? Taci, ca sa ramâi bun, iar daca nu, apoi ai pierdut totul. Daca tu crezi ca nu esti bun, vei câstiga mai mult decât daca te vei crede cel mai bun. Caci, daca vamesul, care era pacatos, fiindca si-a marturisit pacatele, s-a dus la casa sa îndreptat, apoi cel ce nu era atât de pacatos, ce n-ar fi putut câstiga daca nu avea o astfel de încredere în sine?

Cercetează-ți viața singur. Nu furi, poate? Dar poate că răpești sau că-l silnicesti pe aproapele, sau că faci altele de acest fel. Nu spun acestea pentru a apăra furtul (celor sfinte) – să nu fie una ca aceasta!

Căci încă plâng din tot sufletul dacă este cineva astfel (vinovat), eu însă nu cred. Cât de mare este păcatul de a fura cele sfinte, nici nu se poate spune. Ci numai vă cruț pe voi, căci nu voiesc a vă pierde învinovățindu-i pe alții. Ce poate fi mai rău ca vameșul? Spune-mi! Căci, fiind cu adevărat vameș, avea cu sine mii de păcate; și totuși a fost de-ajuns ca fariseul să spună: „Eu nu sunt ca acest vameș”, și iată că a pierdut totul. Dar tu, care spui despre preot că „nu sunt ca el, fur al celor sfinte”, oare nu ai pierdut totul?

Acestea m-am vazut silit a le spune și a le cerceta cu de-amănuntul, nu doar pentru că ma interesez atât de mult de aceia, ci fiindcă mă tem pentru voi, ca nu cumva să vă pierdeți pe voi înșivă prin asemenea îngâmfare, prin asemenea învinovățire.

Căci ascultă-l pe Pavel, care îndeamnă și zice: „Fapta lui însuși să și-o cerceteze fiecare (și atunci va avea laudă, dar numai față de sine însuși), și nu față de altul”. (Galateni 6, 4)

.
Spune-mi, te rog: dacă tu, având vreo rană, te duci la spital și, în loc să pui pe rană doctoriile ce ți s-au dat, spre a o vindeca, te-ai uita cu amănunțime la doctor spre a vedea dacă are și el vreo rană sau nu, oare ai avea vreun folos? Și chiar de ar avea, tu te îngrijești de aceasta? Dacă el o are, atunci tu nu te mai vindeci, ci zici: „Trebuia a se vindeca el ca doctor mai întâi pe sine; dar fiindcă nu s-a vindecat, las și eu rana mea nevindecată”?

.
Dacă preotul este rău, nu cumva aceasta poate fi o mângâiere pentru tine? Nicidecum; ci și acela își va lua osânda hotărâtă, și tu de asemenea o vei primi pe cea cuvenită șie. Fiindcă, chiar și dascălul, la urma urmei, își are locul în rândul celorlalți, după cum zice: „Toți copiii tăi vor fi ucenici ai Domnului” (Isaia 54, 13), „Și nu se vor mai învăța unul pe altul și frate pe frate, zicând: „Cunoașteți pe Domnul!”, că toți de la sine Mă vor cunoaște, de la mic până la mare”. (Ieremia 31, 34)

.

„Dar, zici tu, de ce stă în fruntea tuturor? De ce s-a ridicat la această demnitate?” Să nu-i grăim de rău pe dascăli (învățători), vă rog, ca nu cumva să fie rău pentru noi înșine. Să le cercetăm pe cele ale noastre și pe nimeni să nu grăim de rău. Să ne sfiim de ziua aceea în care preotul ne-a luminat cu sfântul botez. Are cineva tată? Atunci chiar mii de păcate de ar avea, pe toate le va acoperi. „Nu căuta mărire întru necinstea tatălui tău, zice, că necinstea tatălui tău nu-ți este mărire… Și chiar de i se va împuțina mintea lui, ai îndurare și nu-l disprețui”. (întelepciunea lui Isus Sirah 3, 10, 13) Apoi, cu atât mai mult s-ar putea spune acestea despre părinții duhovnicești.

Sfiește-te, căci în fiecare zi el te slujeste, citește Scripturile, pentru tine împodobește casa, pentru tine priveghează, pentru tine se roaga lui Dumnezeu, pentru tine face rugăciuni și toată credința lui în Dumnezeu este pentru tine. De acestea te sfiește, pe acestea le cugetă, pe acestea ți le însușește cu toată evlavia.

Căci spune-mi: este el rău? Și ce urmează de aici? Nu cumva poate acest dascăl rău îți hărăzește ție bunurile cele mari? Nicidecum, ci el face totul pentru credința ta.

Nici cel drept nu-ți va putea fi de folos cu ceva, fiind tu rău, și nici cel rău nu te va vătăma întru nimic, fiind tu bun și credincios.

Când Dumnezeu a voit să mântuiască poporul, a lucrat pe corabia lui Noe prin cele necuvântătoare.

Nu cumva poate viața preotului sau virtutea lui contribuie cu ceva la îndreptarea noastră? Nu astfel de lucruri ne hărăzește Dumnezeu, ca noi să săvârșim cele bune sub înrâurirea virtuții preoțești, ci totul este al harului. Preotul este dator de a deschide gura, iar celelalte toate Dumnezeu le lucrează. El ține numai locul unui sfetnic. Gândește-te câtă deosebire este între Ioan (Botezatorul) și Iisus, și totuși ascultă-l pe Ioan ce spune: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine” și „nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei”. (Matei 3, 14; Ioan l, 27)

Și cu toate acestea, zic, atât de mare deosebire fiind, Duhul s-a pogorât; ceea ce Ioan nu avea, dupa cum spune: „Și din plinătatea Lui noi toți am luat”. (Ioan 1, 16)

.

Cu toate acestea, Duhul nu s-a pogorât mai înainte de a se boteza și nici Ioan nu L-a făcut a Se pogorî. De ce deci s-a făcut așa? Pentru ca tu să afli că preotul ține locul unui sfetnic. Nimeni dintre oameni nu stă atât de departe de alt om, pe cât de departe stă Ioan de Iisus, și totuși, cu el, Duhul s-a pogorât, ca tu să afli că Dumnezeu lucrează totul, că Dumnezeu face totul!

.

Voiesc chiar a spune ceva paradoxal, însă voi să nu vă minunați, nici să vă tulburați. Și ce voiesc a spune? Proaducerea sau jertfa aceeași este – chiar de ar face-o Pavel sau Petru, sau oricine altul -, aceeași este, zic, cu cea pe care Hristos a dat-o ucenicilor Săi și pe care acum o săvârșesc preoții.

.

Cu nimic nu este mai prejos aceasta decât aceea. De ce oare? Pentru că și pe aceasta nu o sfințesc oamenii, ci Acela care a sfințit-o și pe aceea. Căci precum cuvintele pe care Hristos Dumnezeu le-a grăit aceleași sunt, pe care și preotul le grăiește acum, tot așa și jertfa aceeași este, precum același este și botezul pe care L-a dat. Astfel deci totul este al credinței. A stat de îndată Duhul asupra lui Corneliu, fiindcă încă mai dinainte a arătat cele ce se cuveneau și, pe lângă acestea, a avut și credință. Și acesta este trupul lui Hristos, ca și acela, iar cel ce-și închipuie că acesta este mai prejos de acela nu știe că Hristos este de față și acum, că și acum lucrează.

.

Știind deci acestea, pe care nu întâmplător vi le-am spus, ci ca să vă îndreptăm cugetarea și să facem a vă găsi într-o mai mare siguranță pe viitor, vă rog să țineți seama de cele vorbite. Dacă noi auzim pururea, dar nu îndeplinim niciodată, nu avem nici un folos din cele vorbite. Să luăm bine aminte, să fim cu mare băgare de seamă la cele vorbite, să le scriem, așa-zicând, în cugetul nostru, să le avem lipite de conștiință și necontenit să înălțăm slavă Tatălui și Fiului, și Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

_________

Sursa – https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/02/16/sfantul-ioan-gura-de-aur-cel-ce-l-cinsteste-pe-preot-si-pe-dumnezeu-il-va-cinsti-iar-cel-ce-va-dispretui-pe-preot-il-va-dispretui-si-pe-dumnezeu-daca-preotul-are-o-credinta-gresita-nu-t/