JUDECĂTORUL JABRE FACE ISTORIE – Amer Jabre de la Curtea de Apel București a desființat obligativitatea purtării măștii în spații publice închise și deschise: „Dreptul la viață privată implică dreptul fiecăruia de a dispune de propriul corp… Obligarea de a amplasa pe față un material e ingerință în drepturile la viață privată și la propria imagine… Încălcarea demnității umane și a integrității persoanei” – relatează Lumea Justiției.

(Sentință)

Judecătorul Amer Jabre, de la Curtea de Apel București, este iarăși într-o forma de zile mari: a elaborat o noua hotărâre demnă de a fi prezentată în toate cercurile de specialitate juridică din România.

Miercuri, 12 ianuarie 2022, Jabre a motivat sentința nr. 1950/2021, pronunțată la 16 decembrie în dosarul nr. 87/2/2021, prin care a desființat obligativitatea purtării măștilor – atât în spații deschise, cât și în spatii închise.

.

Iată minuta sentinței:

„Respinge cererea de intervenție accesorie a petentului MAI în favoarea pârâtului Guvernul României, ca inadmisibilă în principiu. Respinge excepția lipsei de obiect a acțiunii, ca neîntemeiată. Respinge excepția lipsei de interes, că neîntemeiată. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CNSU.

Admite în parte acțiunea introdusă împotriva pârâtului Guvernul României. Anulează în parte a HG nr.1065/2020, respectiv art.1 din anexa nr.2.

Menține în rest hotărârea atacată. Respinge acțiunea împotrivă pârâtului CNSU, ca fiind promovată împotriva unei persoane fară calitate procesuala pasivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel București, sub sancțiunea nulității. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, prin intermediul grefei instanței, azi, 16.12.2021”.

.

Un pompier a dat statul în judecată

Totul a început la 8 ianuarie 2021, când plutonierul major Cătălin Irinel Bălăucă de la ISU București a atacat la Curtea de Apel București Hotărârea de Guvern nr. 1065/2020 privind prelungirea stării de alertă din decembrie 2020 până în ianuarie 2021. Nu vom insista asupra argumentelor, întrucât le găsiți în motivarea integrală, anexată la final. Vă spunem doar că magistratul Amer Jabre a refuzat anularea integrală a HG-ului, desființând doar articolul 1 din anexa nr. 2, prin care Executivul a prelungit obligativitatea purtării măștilor deopotrivă în spatiile publice închise și în cele deschise (deci inclusiv pe stradă și chiar dacă strada este pustie).

La fel ca la precedenta sentință de mare efect, care merită să devină material didactic (prin care Jabre a anulat HG 636, 678 și 730 din 2021 privind prelungirea stării de alertă din iunie până în august și de data aceasta magistratul Curții de Apel București a pornit de la lucruri de bază – mai precis, de la o serie de drepturi fundamentale ale omului: dreptul la viață privată, dreptul la propria imagine, dreptul la demnitate umană și dreptul la integritate personală.

.

Judecătorul a pornit de la articolul 53 din Constituție:

„Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai daca se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitați naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara într-o societate democratica. Măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicata în mod nediscriminatoriu și fară a aduce atingere existentei dreptului sau a libertății”.

.

Problema nu este la partea legată de restrângerea unor drepturi prin lege (întrucât exista Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19), ci la teza finală a alineatului 2 de mai sus: „fară a aduce atingere existentei dreptului sau a libertății”. Or, după cum veți vedea în cele ce urmează, obligarea individului să poarte masca fară explicații științifice reale asupra beneficiilor acestei măști în combaterea răspândirii unui virus nu face altceva decât să-i încalce drepturile enumerate mai sus (la viață privată, la propria imagine, la demnitate umană și la integritate personală). În plus, statul roman nici măcar nu s-a obosit să caute o metodă de protejare a indivizilor față de SARS-CoV-2 mai puțin invazivă decât impunerea purtării unei bucăți de material textil care îngreunează respirația, punctează Jabre.

Totodată, judecătorul arată că există o problemă și în privința scopului urmărit (apărarea sănătății publice), câtă vreme Guvernul nu a atestat punctual existența unei epidemii pe teritoriul României, ci doar s-a mulțumit să certifice la modul general existența pandemiei de coronavirus, fară vreo precizare legată de țara noastră. Amintim că aceasta idee a fost expusă în detaliu de Amer Jabre în celebra sentință prin care a stabilit inexistența hotărârii CNSU de certificare a pandemiei în Romania (click aici pentru a citi) și a fost reluată – chiar dacă sumar – în mai multe sentințe pronunțate între timp de către același magistrat.

.

Redăm principalul pasaj din motivarea sentinței:

.

„În ceea ce privește fondul

Prin HG nr.1065/2020, publicata în Monitorul Oficial nr. 1215 din 11 decembrie 2020, s-a dispus prelungirea stării de alertă în România, pe o perioadă de 30 de zile, începând din data de 14.12.2020, stabilindu-se totodată și măsurile care urmau să se aplice în această perioadă, respectiv măsuri pentru creșterea capacității de răspuns (anexa nr.1), măsuri pentru asigurarea rezilienței comunităților (anexa nr.2) și măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc (anexa nr.3).

Desi reclamantul a făcut referire la faptul că hotărârea de guvern ‘impune la restrângeri de drepturi constituționale prevăzute de art.22, art.23, art.25, art.29, art.30, art.32-35, art.39, art.41, art.45, art.47-49’, acesta nu a relevat nimic legat de situația sa particulară, pentru a se verifica în ce măsură este vizat de prevederile din anexele hotărârii.

Singura referire punctuală la una din măsurile din anexele hotărârii de guvern și care, în mod evident, îl vizează și pe reclamant, o constituie cea privitoare la obligația de purtare a măștii în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă, menționată în anexa nr.2, pct.1, potrivit căreia:

‘În condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) și ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, în spatiile publice, spatiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, astfel încât să acopere nasul și gura, în condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 13 și art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare’.

În consecință, analiza legalității hotărârii de guvern se va realiza numai din perspectiva acestei obligații.

Analizând criticile concrete formulate de reclamant, se constată:

În privința faptului că în preambulul hotărârii de guvern se menționează doar actele normative de nivel superior aplicate, dar nu și articolele vizate, instanța constată că, pentru analiza legalității din perspectiva obligației de a purta masca, referirile la ‘art. 3, 4, 6 și art. 71 alin. (1) din Legea nr. 55/2020’ sunt suficiente pentru a se stabili contextul normativ în care a fost adoptata hotărârea.

În privința faptului că starea de alertă nu s-ar putea institui pentru o perioadă totală mai mare de 30 de zile, instanța constată că, potrivit art.3, alin.2 din Legea nr.55/2020 ‘Starea de alertă poate fi prelungită ori de câte ori analiza factorilor de risc indică necesitatea menținerii răspunsului amplificat pentru o perioadă de timp suplimentară, care nu poate fi mai mare de 30 de zile’.

Din interpretarea logico-gramaticală a textului rezultă că numărul prelungirilor nu este limitat, ele putându-se dispune ‘ori de câte ori’ se constată că se impune menținerea ‘răspunsului amplificat’, limitarea la 30 de zile vizând doar durata fiecărei ‘perioade de timp suplimentare’, scopul acesteia fiind acela de a obliga guvernul ca, la maxim 30 de zile, să reanalizeze situația și să constate dacă se mențin factorii de risc.

În ceea ce privește faptul că restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți nu se poate dispune decât prin lege, instanța retine că, în lumina deciziilor CCR nr.381/2021, nr.391/2021, nr.416/2021 (potrivit cărora Legea nr.55/2020 constituie o infrastructură legală corespunzătoare, cu norme suficient de clare și previzibile, care enumeră categoriile de restricții ce pot dispuse și care, astfel, garantează că actele administrative de punere în executare a legii nu se pot abate de la voința leguitorului) instanța este nevoită să rețină că restrângerea este prevăzută de lege.

În ceea ce privește faptul că hotărârea a fost adoptată de un guvern demis, care nu ar mai fi putut îndeplini decât actele necesare pentru administrarea treburilor publice (conform art.110, alin.4 din Constituția României), instanța apreciază că, plecând, teoretic, de la premisa că starea de epidemie ar fi existat la data de 14.12.2020 și că măsurile dispuse ar fi fost necesare pentru combaterea acesteia, atunci acestea s-ar fi circumscris activității de ‘administrare a treburilor publice’, din moment ce ar fi avut că scop conservarea, menținerea, stării de sănătate a populației, fiind vorba de măsuri ce fuseseră dispuse și anterior, deci nu de inițierea unei politici de sănătate noi.

În ceea ce privește faptul că în Romania nu a fost declarată starea de epidemie, instanța reține că afirmația este adevărată, neexistand un ordin al Ministerului Sănătății sau alt act administrativ, general opozabil, prin care să se fi declarat starea de epidemie; de altfel, la dosar se află adresa nr.REG2/5481/23.06.2020 emisă de Ministerul Sănătății – Direcția relații cu presa, afaceri europene și relații internaționale, în care se menționează că ‘Ministerul Sănătății nu a emis nicun act normativ prin care să declare epidemia de SARS-CoV-2 pe teritoriul României’ (fila 11).

Se remarcă însă că nici în cuprinsul Legii nr.55/2020, nici în cuprinsul HG nr.1065/2020 nu se face referire la starea de epidemie din România, în cele două acte normative invocându-se existența pandemiei, care, potrivit art.3, lit.o din Legea nr.136/2020, reprezintă ‘extinderea unei epidemii pe mai multe continente’ (noțiune nerelevantă, deoarece nu spune nimic despre situația României, din moment ce este posibil teoretic ca epidemia să fie extinsă pe alte continente decât Europa sau să atingă și continentul Europa, dar nu România), precum și existența unei anumite ‘situații epidemiologice naționale’.

Din coroborarea celor două noțiuni, rezultă că, în opinia Guvernului, pandemia (afirmată, în data de 11.03.2020, printr-o declarație de presă, de către directorul Organizației Mondiale a Sănătății) ar afecta totuși, într-o oarecare măsură, și România, creând o anumită ‘situație epidemiologica națională’, nu sufient de amplă încât să determine statul roman să declare epidemie în România, dar totuși suficient de amplă încât să fie considerată ‘o situație de urgență de amploare și intensitate deosebite’ și să determine statul roman să ia ‘un ansamblu de măsuri cu caracter temporar’, inclusiv prin restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale.

Cum deci starea de alertă prevăzută de art.2 din Legea nr.55/2020 nu este condiționată de existența epidemiei, rezultă că lipsa unui act administrativ de declarare a acesteia nu influențează validitatea hotărârii de guvern.

În ceea ce privește faptul că ‘nu se fundamentează științific care este raționamentul privind obligativitatea purtarii măștii de protecție’, instanța constată:

În componenta sa materială, cea mai intimă, dreptul la viață privată implică dreptul fiecărei persoane de a dispune de propriul corp, drept atribuit prin creație persoanei, și nu comunității; individului, și nu societății; adică de a decide asupra modului în care îl folosește, aceasta presupunând, de exemplu, locurile în care se deplasează, mișcările pe care le face, obiectele, substanțele cu care interacționează, felul în care se îmbracă etc.

Că atare, obligarea unei persoane de a-și amplasa pe fata un material constituie o ingerință în dreptul la viață privată.

În plus, cum, dintotdeauna, fața a constituit partea cea mai expusă a corpului uman, vizibilă practic permanent și în cadrul cvasitotalității activităților (cu unele excepții restrânse, cum ar fi anumite operațiuni militare / polițienești, lucrul subacvatic, lucrul în mediu toxic, etc.), fiind asociată în cultura umanității cu identitatea persoanei, reprezentând vectorul cel mai important de exprimare a unicității sale și căruia, pe cale de consecință, omul i-a acordat, de-a lungul existentei sale, cea mai mare atenție, fiind, de altfel, și mijlocul uzual, prin care se realizează, inclusiv din punct de vedere legal, identificarea persoanei, în mod evident, obligația acoperirii acesteia, fie și parțială, aduce atingere dreptului persoanei la propria imagine.

De asemenea, expresia facială reprezintă un vector non-verbal de comunicare interpersonală, fiind mijlocul cel mai important prin care oamenii își exteriorizează și își transmit trăirile, fiind deci intim legată de statutul de ființă socială al acestuia, astfel încât obligația de acoperire a acesteia, fie și parțială, constituie o împiedicare a ființei umane în exercitarea, prin utilizarea firească a unei părți a corpului, a uneia din funcțiile cu care a fost creată și care, în consecință, îi este intrinsecă, deci o încălcare a demnității umane (cu toate efectele negative în plan psihologic și sufletesc ce decurg de aici).

La cele de mai sus, se adaugă afectarea integrității persoanei, purtarea măștii afectând ritmul normal de respirație al persoanei, îngreunând absorbția aerului și obligând-o pe aceasta la un efort fizic suplimentar. Pentru speță și deci pentru reținerea ingerinței, este nerelevant dacă persoana poate să suporte acest efort fizic suplimentar sau nu, atât timp cât condițiile de viață pe pământ nu au fost create pentru respirația prin intermediul unor filtre, ci printr-un contact direct și nemijlocit cu aerul, acesta fiind efortul de referință la care trebuie raportată ingerința.

În cazul unor persoane, măsura de mai sus poate influența negativ și starea de sănătate a acestora, putând exista contraindicații pentru purtarea măștii, ipoteza pe care reclamantul nu a evocat-o, astfel încât ea nu va fi analizată.

Odată stabilit faptul că măsura constituie o ingerință în exercițiul unor drepturi fundamentale, trebuie verificat dacă această ingerință respectă cerințele impuse de art.53 din Constituție, mai exact dacă ea urmărește unul din scopurile legitime, respectiv: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav și dacă ea este necesară într-o societate democratică, fiind proporțională cu situația care a determinat-o.

În ceea ce privește scopul urmărit prin aceasta ingerință, acesta, formal, poate fi considerat unul legitim, el constând în împiedicarea transmiterii virusului de la o persoană la alta și, deci, în menținerea sănătății publice.

În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței, trebuie analizat în primul rând dacă măsurile sunt adecvate (sunt apte, au capacitatea de a duce la atingerea scopului urmărit) și, în al doilea rand, daca sunt necesare (constituie cea mai mica ingerință din cele posibile, fiind deci măsuri în lipsa cărora nu s-ar putea atinge scopul legitim în alt mod).

Trebuie, de asemenea, precizat că o eventuală constatare a caracterului inadecvat al ingerinței face inutilă cercetarea caracterului necesar al acesteia.

În final, trebuie precizat că, fiind vorba de o ingerință, statului îi revine sarcina de a demonstra caracterul adecvat și necesar al acesteia și, mai mult, este necesar ca demonstrația să fie una clară, fără putință de tăgadă.

În privința caracterului adecvat al obligației de a purta mască, instanța constată că pârâții nu au fost în măsură să dovedească aptitudinea acesteia de a atinge scopul urmărit, împiedicarea răspândirii virusului.

Astfel, parații s-au rezumat la a susține că Institutul National de Sănătate Publică a afirmat că masca reprezintă unul din mijloacele de împiedicare a răspândirii virusului și că Organizația Mondială a Sănătății recomandă această măsură, chiar dacă la început a avut o poziție oscilantă.

Pentru a susține cele de mai sus, pârâții au indicat câteva link-uri către site-urile OMS și Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile.

Verificând link-urile respective, se constată:

1. Adresa https://www.cnscbt.ro/index.php/info-populație/1381-sfaturi-privind-utilizarea-măștilor/file  menționează următoarele:

‘Purtarea măștii este una dintre măsurile de prevenire și limitare pentru răspândirea anumitor boli respiratorii, inclusiv cea determinată de noul coronavirus. Cu toate acestea, doar utilizarea unei măști nu este suficientă pentru a asigura un nivel adecvat de protecție și ar trebui adoptate și alte măsuri la fel de relevante. Folosirea măștii trebuie combinată cu igiena adecvată a mâinilor și cu alte măsuri de prevenire și control a transmiterii noului coronavirus de la om la om.

Purtarea măștii, atunci când nu este indicată, poate provoca costuri inutile, încărcarea achizițiilor și poate crea un fals sentiment de securitate care poate duce la neglijarea altor măsuri esențiale, cum ar fi practicile de igienă a mâinilor. Mai mult decât atât, utilizarea incorectă a unei măști poate afecta eficacitatea acesteia în reducerea riscului de transmitere’.

Din textul de mai sus, se observă că, în ceea ce privește utilitatea măștii în împiedicarea răspândirii virusului, se face doar o afirmație concluzivă (‘Purtarea măștii este una dintre măsurile…’), fară niciun fel de argumentație, desi tocmai acesta era obiectul acțiunii, respectiv acela de a ‘justifica științific’ utilitatea ei, iar, în continuare se afirmă că, de fapt, masca trebuie purtată numai atunci când este indicată, rezultând astfel, per a contrario, că, de regulă, ea nu este indicată.

Acest aspect este confirmat de mențiunile următoare din adresa respectivă.

Astfel, se observă că numai persoanele cu simptome respiratorii trebuie să poarte o mască și numai ‘dacă prezintă febră, tuse și respirație dificilă’, în timp ce persoanelor fără simptome respiratorii li se recomandă ‘să utilizeze tehnica de a tuși sau strănuta în interiorul cotului flectat sau să-și acopere nasul și gura în timpul tusei și strănutului cu un șervețel de unică folosință, urmată de aruncarea acestuia după utilizare și spălarea imediată a mâinilor cu apă și săpun’.

Față de opinia de mai sus, rezultă cu evidență faptul că regula purtării generale a măștii, de către toate persoanele, cu simptome sau fără simptome respiratorii, cu febră, tuse și respirație dificilă sau fără aceste manifestări, nu constituie o măsură adecvată și, evident, nici necesară.

2. Adresa https://www.cnscbt.ro/index.php/informații-pentru-populație/1351-infecția-cu-coronavirus-informații-și-sfaturi-utile are următorul conținut relevant:

‘Acoperiți-vă gura și nasul cu o mască medicală, batistă sau folosiți plica cotului atunci când tușiți sau strănutați. Spălați-vă pe mâini după aceea și aruncați masca sau batista. Evitați contactul personal apropiat cu persoanele ce prezinta febra și tușesc sau strănută și mergeți la medic dacă aveți febră, tușiți sau aveți dificultăți la respirație’.

În cazul călătoriilor cu avionul sau cu trenul, adresa respectivă menționează următoarele:

‘Atunci când tușiți sau strănutați acoperiți-vă gura și nasul cu cotul îndoit sau cu o batistă – aruncați batista imediat și spălați-vă pe mâini. Dacă alegeți să purtați o mască de față, asigurați-vă că aveți nasul și gura acoperite. Evitați atingerea măștii după ce ați pus-o pe față, aruncați imediat măștile de unică folosință după fiecare utilizare și spălați-vă pe mâini după îndepărtarea măștii’.

Se observă cu claritate că, potrivit adresei de mai sus, nici măcar în spatiile închise, cu un grad ridicat de apropiere a persoanelor și pe o perioadă îndelungată, nu se impunea purtarea măștii, ea fiind doar o alternativă la tușitul sau strănutatul în interiorul cotului (deci numai în cazul acestor simptome), lăsată la latitudinea exclusivă a fiecărei persoane în parte.

3. Adresa https://www.cnscbt.ro/index.php/informații-pentru-populație/1540-cum-purtam-masca-medicala/file menționează următoarele aspecte relevante:

‘1. Purtați masca doar dacă îngrijiți o persoană posibil infectată cu COVID-19.

2. Purtați masca dacă tușiți sau strănutați.

3. Măștile sunt eficiente doar când sunt folosite în combinație cu curățarea frecventă a mâinilor cu soluție pe bază de alcool sau cu apă și săpun.

4. Daca trebuie să purtați mască, este necesar să știți cum să o folosiți și cum să o aruncați în mod adecvat’.

După cum rezultă, textul nemaiavând nevoie de clarificări, el nu numai că nu face referire la obligativitatea generală a purtării măștii, ci, dimpotrivă, precizează că ea se impune numai în cazuri foarte stricte, adică numai dacă persoana tușește sau strănută (probabil, în virtutea faptului că măștile ar putea totuși împiedica ieșirea / intrarea particulelor de lichid de dimensiuni mari, aspect neafirmat de altfel) sau când persoana îngrijește o altă persoană posibil infectată cu virusul, remarcându-se faptul că textul are în vedere îngrijirea (care presupune un contact fizic sau o apropiere de persoana bolnavă, pe o perioadă îndelungată) și nu simpla coexistență în același spațiu.

4. Adresa https://www.cnscbt.ro/index.php/info-populație/1743-curățarea-și-dezinfectarea-suprafețelor-din-mediul-înconjurător/file nu conține niciun aspect relevant, el referindu-se la ‘Curățarea și dezinfectarea suprafețelor din mediul înconjurător’, nu la măști.
5. Adresa https://apps.who.int/iris/handle/10665/179184

În primul rând, se observă faptul că adresa se referă la cazurile de ‘Middle East respiratory syndrome coronavirus (‎MERS-CoV)‎ infection’ și nu la infecțiile cu virusul menționat în HG nr.1065/2020.

În al doilea rând, se reține că textul are următoarele mențiuni relevante:

‘When caring for patients with cough or other respiratory symptoms (ARI)

Droplet precautions prevent large droplet transmission of respiratory viruses. At triage, recognize pațient with ARI, give the pațient a medical mask and place the pațient în separate area. Ușe a medical mask if working within 1-metre of the pațient. Place patients în single rooms, or group together those with the same etiological diagnosis. If an etiological diagnosis îs not possible, group patients with similar clinical diagnosis and based on epidemiological risk factors, with a spațial separation of at least 1 metre between individuals not wearing appropriate PPE. When providing care în close contact with a pațient with respiratory symptoms (e.g. coughing or sneezing), ușe eye protection (face-mask or goggles), because sprays of secretions may occur’.

‘When caring for patients with clinically suspected MERSCoV

For patients with suspected MERS-CoV infection that require hospitalization, place pațient în an adequately ventilated single room away from other pațient care areas. Droplet and Contact precautions prevent direct or indirect transmission from contact with contaminated surfaces or equipment (i.e. contact with contaminated oxygen tubing/interfaces). Ușe PPE (a disposable medical mask, eye protection, gloves and gown) when entering room and remove it when leaving’.

‘Standard Precautions, a cornerstone for providing safe health care, reducing the risk of further infection and protecting HCWs, should always be applied în all healthcare settings for all patients. Standard Precautions include hand hygiene and ușe of relevant PPE depending on risk of direct contact with patients’ blood, body fluids, secretions (including respiratory secretions) and non-intact skin, prevention of needle-stick or sharps injury; safe waste management; cleaning, disinfection and, where applicable, sterilization of pațient-care equipment and linen, and cleaning and disinfection of the environment.

Use of respiratory hygiene în anyone with respiratory symptoms should be encouraged.

• Cover nose and mouth during coughing or sneezing with medical mask, cloth mask, tissue, or flexed elbow;

• Followed by hand hygiene after contact with respiratory secretions.

(…)

The ușe of PPE should be guided by a risk assessment concerning anticipated contact with blood, body fluids secretions and non-intact skin for routine pațient care.

When there îs a risk of contamination of the face and/or body, PPE should include the ușe of:

• Facial protection by means of either a medical mask’

‘2.2. Additional infection prevention and control precautions when caring for patients with acute respiratory infection (ARI)

• În addition to Standard Precautions, all individuals, including visitors and HCWs, în contact with patients with ARI should apply Droplet precautions:

• Place patient în a separate area;

• Use a medical mask (for specifications please see 1)’

‘2.3. Infection prevention and control precautions when caring for patients with clinically suspected or probable/confirmed MERS-CoV infection

În addition to Standard Precautions, all individuals, including family members, visitors, private medical attendants and HCWs, în close contact (within 1m) or for practical purposes entering the room or cubicle of the pațient with clinically suspected or probable/ confirmed MERSCoV infection should always apply Contact and Droplet precautions:

(…)

Use a medical mask (for specifications please see122)’

(…)

If transport is required, use routes of transport that minimize exposures to staff, other patients and visitors and apply medical mask to patient’;

‘2.6. Collection and handling of laboratory specimens from patients with ARIs of potențial concern (including MERS-CoV)

All specimens collected for laboratory investigations should be regarded as potentially infectious, and HCWs who collect or transport clinical specimens should adhere rigorously to Standard Precautions to minimize the possibility of exposure to pathogens.

• Ensure that HCWs who collect specimens ușe appropriate PPE (eye protection, medical mask, gown, gloves)’.

.

După cum rezultă din expunerea de mai sus, textele au în vedere îngrijirea pacienților infectați sau suspectați de a fi infectați cu coronavirusul care generează sindromul respirator din orientul mijlociu (MERS), adresându-se personalului medical, aspect specificat expres în partea introductivă a textului, potrivit căreia ‘This guidance is intended for health-care workers (HCWs), health-care managers, and IPC teams’, neavând deci nicio legătură cu măsurile generale aplicabile întregii populații.

Față de cele de mai sus, se reține că pârâții nu au probat caracterul adecvat al obligației de a purta masca ‘în spatiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă’, nefiind dovedită legătura de cauzalitate dintre această măsură și diminuarea / împiedicarea răspândirii virusului, nici prin intermediul textelor referite, nici prin explicații tehnice (ex.: dimensiunea virusului, a particulelor de aer / lichid purtătoare, a interstițiilor măștii, a materialului din care trebuie să fie confecționată masca, dacă acesta se transmite prin simpla respirație etc.).

În privința caracterului necesar al obligației de a purta masca (deși, dată fiind nedovedirea caracterului adecvat al măsurii, analiza nu mai este necesară), instanța retine că pârâții nu au demonstrat faptul că nu existau măsuri mai puțin invazive pentru atingerea scopului urmărit – spre exemplu, purtarea măștii doar de către personalul medical implicat în îngrijirea pacienților infectați cu virusul în cauză, purtarea ei doar de către persoanele aflate în apropierea pacientului, purtarea ei doar de către persoanele care tușesc sau strănută, purtarea ei doar în spații închise, doar dacă există o strânsă apropiere între persoane, doar dacă se depășește o anumită durată a șederii în comun etc.

De asemenea, în verificarea proporționalității măsurii, se observă că pârâții nu au efectuat nicio analiză a efectelor negative pe care purtarea măștii le are (dintre care unele expuse mai sus), considerându-se probabil că această măsură nu are niciun impact social, economic, medical sau cultural negativ, nefiind deci puse în balanță toate consecințele unei astfel de măsuri.

În concluzie, obligația de mai sus nu respectă cerințele impuse de art.53 din Constituție.

Ca atare, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, instanța va admite în parte acțiunea introdusă împotriva pârâtului Guvernul României și va dispune anularea în parte a HG nr.1065/2020, respectiv a art.1 din anexa nr.2, urmând a menține în rest hotărârea atacată”.

.

.

.