Biserica Ortodoxă prăznuiește la 8 octombrie pe Sfânta Cuvioasă Pelaghia din Antiohia († 457) și pe Sfânta Cuvioasă Taisia din Egipt († 340). În aceeași zi se mai face pomenirea Sfintei Mucenițe Pelaghia Fecioara; Cuvioasei Dositeea, egumenă la Verkeneostrov; Cuviosului Trifon de la Viatka.

Sfânta Cuvioasă Pelaghia († 457) a fost artistă a teatrului din Antiohia. Era o femeie de moravuri ușoare. S-a convertit la creștinism, pocăindu-se pentru păcatele ei, datorită episcopului Non din Iliopoli.

Acesta a botezat-o și i-a dat numele de Pelaghia, apoi a încredințat-o preacuvioasei diaconița Romana să o povățuiască pe calea cea bună. Averea pe care o deținea a împărțit-o servitorilor și Bisericii, iar la opt zile de la botez a mers, în taină, la Ierusalim. Aici, s-a retras în pustiu într-o chilie și a luat numele de Pelaghie deghizându-se în călugăr. La moartea sa a fost descoperită ca fiind Pelaghia și a fost înmormântată în chilia în care s-a nevoit.

Sfânta Cuvioasă Taisia († 340) s-a născut în Alexandria Egiptului din părinți păgâni. A cunoscut credința ortodoxă prin servitorul casei, Ahmes, pe numele său de creștin Teodor, care a prezentat-o episcopului Vivantius primind astfel Taina Sfântului Botez. Teodor a suferit moarte martirică în timpul persecuției împăratului Galeriu

Sfânta a ajuns artistă ducând o viață desfrânată, însă Sfântul Cuvios Pafnutie din Tebaida Egiptului a vizitat-o și prin sfaturile lui ea s-a pocăit pentru păcatele ei. Apoi, s-a retras într-o mănăstire în apropiere de Alexandria unde s-a nevoit timp de trei ani plângându-și păcatele. După trei ani, Sfântul Pafnutie, prin descoperire divină, a aflat că este bolnavă, a mers și a împărtășit-o cu Sfintele Taine. După două săptămâni Sfânta Taisia a trecut la Domnul. Citiți mai multe la Calendar-Ortodox.ro

Filotei I (Kokkinos) al Constantinopolului

Cuviosul Părintele nostru Filotei I (Kokkinos) a fost Patriarh al Constantinopolului în secolul al XIV-lea în două rânduri: între 1354 și 1355, iar apoi între 1364 și 1376. A fost anti-unionist (împotriva unirii cu Roma), împotrivindu-se împăratului Ioan al V-lea în dorința acestuia de la negocia o reuniune bisericească – între Biserica Răsăritului (ortodoxă) și Biserica Romei (catolică) – cu papii Urban al V-lea și Grigorie al XI-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 8 octombrie.

Filotei (sau Filoteu) era de loc din Tesalonic și se crede că s-a născut în jurul anului 1300. Mama sa a fost o evreică convertită la creștinism. Filotei a intrat în viața călugărească pe când era tânăr, făcându-se călugăr în Muntele Sinai. Mai târziu a devenit stareț al Mănăstirii Marea Lavră în Muntele Athos. La Muntele Athos a devenit prieten apropiat cu Sfântul Grigorie Palama, susținător și următor în viața lui a Isihasmului.

În anul 1347 Filotei a devenit mitropolit de Heraclea, în Tracia. Devenind apropiat al co-împăratului Ioan al VI-lea Cantacuzinul, mitropolitul Filotei și-a petrecut cea mai mare parte a timpului la Constantinopol. În 1354 a fost numit pătriarh al Constantinopolului de către împăratul Ioan al VI-lea. În 1355, după ce Ioan al V-lea Paleologul a obținut abdicarea co-împăratului Ioan al VI-lea și l-a forțat să devină călugăr sub numele de Iosif Christodoulos, Filotei a fost depus de către noul împărat.

În 1364, Patriarhul Calist s-a retras și l-a ajutat pe Filotei să urce din nou pe tronul patriarhal. În 1376, Patriarhul Filotei a fost depus din nou, de această dată de către împăratul Andronic al IV-lea, când acesta s-a urcat pe tronul imperial.

Patriarhul Filotei a adormit întru Domnul în exil, în anul 1379.