Sunt unii duhovnici, foarte cunoscuți, care în loc să atragă atenția fiilor duhovnicesti să Îl pună pe Dumnezeu și mărturisirea credinței înaintea pretențiilor lui x și y din familie, pentru a nu își pierde ucenicii și suportul lor, și pentru a rezolva situația comod, îi îndeamnă să își îngroape morții la ecumeniști, chiar și pe cei dintre adormiți care renunțaseră să meargă la slujbele pomenitorilor de eretici.
Aceștia nici până acum nu sunt de acord cu hotărârile Sinaxei de la Mestecăniș și susțin că oamenii „de la țară” sunt „neștiutori” și că au dezlegare să meargă la preoți ecumeniști, și că nu avem voie să îi numim eretici. Dacă cel care participă la un jaf se numește hoț, atunci cum se numește cel care participă la slujbele făcute de eretici?
Sfântul Sofronie de la Cioara și mulți alți sfinți au îndemnat oamenii să își îngroape morții de unii singuri. Fără preoți latino-cugetatori.
Cu atât mai grav este când cel adormit era și îngrădit de erezie și exista și preot îngrădit care să se ofere să facă slujba de înmormântare, dar din cauza unor duhovnici cu mulți ucenici și comozi, va fi ingropat de ecumeniști, care chipurile vor sa evite „dezbinarea”.
Toate vin de la faptul că acești duhovnici au rămas afectați de părtașia la erezie, și cu greu, împinși din spate au renunțat să îl mai primească pe renumitul „teolog” care a inveninat lumea cu această teorie ecumenistă și dezbinatoare.
Vom reveni cu dovezi de la Sfintii Părinți care arată că nu trebuie sa facem slujbele de înmormântare sau alte slujbe la eretici, deși unora li se pare comod așa.
Sf. Sofronie de la Cioara
” Indeamna pe oameni sa se roage fiecare la el acasa, sa se intalneasca in taina cu preotii ortodocsi pentru spovedanie, impartasanie, cununii, botezuri si alte nevoi religioase si explica oamenilor ca popii uniti (cu papistasii, cu orice alta credinta neortodoxa, uniati) nu sunt altceva decat niste tradatori lepadati ”
Unii au fost duși în eroare, necitind Scrierile Sfântului Theodor Studitul și dând o interpretare superficială și mincinoasă, potrivit cu compromisurile pe care le practică. Când cineva încă nebotezat, aflat în primejdie de moarte vrea să se boteze și în caz că după aceea trece la cele veșnice, un preot care a căzut de curând în părtășia cu ereticii, și care acum se pocăiește, poate să facă și înmormântarea. Însă în alte situații nu îi e îngăduit, până nu își va ispăși Canonul, cu atât mai mult când în preajmă sunt preoți îngrădiți de erezie, și este cu atât mai grav când unii duhovnici îi împing pe fiii duhovnicești in comuniune de rugăciune cu ereticii!
Din Scrisoarea Sf Teodor Studitul către călugărul Metodiu:
Întrebarea 11: Cuvine-se ca cei ce doresc sa se boteze, mai ales daca-i ameninta moartea, sa se boteze de catre preoti patati sau necunoscuti, daca nu se gaseste vreun presbiter ortodox sau neprihanit?
(*Pătați înseamnă că acei preoți au greșit în trecut, iar în momentul respectiv sunt sub canonisire. Mulțumim tuturor celor ce ne atrag atenția când greșim!)
Raspuns: Aici, în privinta acestora s-a pronuntat de catre ierarhii marturisitori si superiori norma aceasta, se permite ca presbiterii mentionati, care sunt opriti de la liturghisire din cauza comunicarii cu ereticii, daca nu se gaseste preot ortodox, atât sa boteze, cât si sa dea Sfintele Taine, sfintite mai înainte de catre un preot necoplesit de erezie, si sa dea schima monahala, si sa savârseasca rugaciunea la înmormântare, si sa rosteasca Evanghelia la Utrenie, si sa binecuvânteze apa la Teofanie, dar, precum s-a spus, numai în caz de primejdie, pentru ca poporul sa nu ramâna cu totul fara de ascultarea Evangheliei si neluminat prin botez. Si de sunteti si voi de acord, aceeasi norma sa fie în vigoare si acolo.
Iată despre ce fel de preot este vorba, ne explică Sf Teodor Studitul in scrisoarea 340, Fiului Talaleu:
„În problema cu preotul care pare ortodox, dar care mănâncă cu episcopul, după cum am zis, dacă încetează de o astfel de mâncare împreună, primind şi epitimia de a sluji cele sfinte până la o vreme, şi dacă nu mai cade în aceeaşi greşeală, are vindecare ca să slujească [la vremea potrivită lui Dumnezeu]. Dar dacă este indiferent, nu îi va fi izbăvire bărbatului propria bogăţie încât prin darea ei [ca milostenie] să scape şi de părtăşia eretică, şi de altă faptă păcătoasă; că nu se dă în schimb binele ca să primească răul, după cum nu se dă lumina şi să se primească întunericul. Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş. Dar ce zic părtăşie? Chiar ar face compromis cu ereticii în mâncare şi băutură şi prietenie e vinovat. Hotărârea este a lui Gură de Aur, însă este şi a fiecărui sfânt.”
____________
