Străină-am fost, străină-am stat,
Străină-n viață m-am aflat !
Nu stiu cine-a fost de vina
Ca-n lume m-am trezit straina!
Și-am fost străină până când
M-am așezat la cer, la rând,
Să primesc haină și inel ,
Să mă-nrudesc din nou cu EL !
Și-am fost cu dragoste-nfiată
Și-am dobândit în ceruri Tată,
Care mi-a dăruit lumină,
Surori și frați, și ei din tină !
În Casa Sfântă m–a chemat,
Și în Hristos iar m-a-mbrăcat,
Părinți sfințiți ne-a pus păstori
De lupi să fie păzitori !
…Și-a fost frumos și-atât de bine
Între creștini și-ntre creștine…
Sufletul cald mi s-a legat
De cei cu care m-am rugat
Cu care am îngenuncheat
Și pace multă am aflat,
Iluminați de bucuria
C-avem stindard – ORTODOXIA !
Înconjurată de lumină
Străina n-a mai fost… străină !
Cei din biserică—toți, toți
Îmi erau erau frați, surori, nepoți…
Toți aveam suflete curate
Și duhul de frățietate !
Eram ACASĂ și simțeam
Că sunt iubită…și iubeam !
…Dar au venit vremuri de plâns
Și vrăjmășia ne-a străpuns
Precum în inimă-un cuțit !
Și apele…s-au despărțit !
Hristos a fost negociat :
Unii-au cerut, alții au dat,
Niciunul nu s-a-mpotrivit…
Iară pe noi…ne-au risipit !
Ne-au înșelat, ne-au sărăcit,
Frați și surori au învrăjbit !
Privindu-i, ți se face frică :
Sarea pământului se strică ?!…
…De data asta, fără vină,
Ajuns-am iarăși…o străină !
Frați și surori, ieri plini de zel,
Azi nu mai sunt, ori cred altfel…
Mi-e dor de ei, dar și mai tare
Mă doare-a lui Hristos trădare !
Jelesc, mă mir, m-am întrebat :
De ce de noi s-au lepădat ?!
De ce păstori la lupi ne dau
Și nicio frică nu mai au
Să ne împingă mincinos
Cât mai departe de Hristos !?
Se pierd pe ei, ne pierd pe noi…
A venit vremea de apoi ?
Din fața Sfintelor Altare
Nicio nădejde de salvare ?
Și dacă lor nu le-a păsat
C-a fost Hristos pus la mezat
Și au ieșit din voia SA…
De mine …cum le va păsa ?!?
Când de Stăpân n-au avut teamă
Cum s-or ruga să trec la vamă ?
Cum pot iertarea mea s-o ceară
Când nu mai au la ce să moară ?
Pentru țărâna care-am fost
Mai are ruga lor vreun rost ?
Mai pot ei, oare, dezlega ?
Mai pot ?Oare mai pot ceva ?!?
– Din lume când va fi să plec
Vreau ca străină să petrec :
Fără convoi, fără cântări,
Fără prohod și dezlegări !
În urma mea – nimeni să vină !
Spre cimitir să merg străină !
Să spună care și ce-o vrea –
Nu vreau cretani la moartea mea !
M-o dezlega la poartă, Sus,
Când mă voi duce la Iisus,
M-o dezlega cui i s-a dat
Ca să dezlege de păcat !
Și totuși…Doamne-adu-i napoi,
Întoarce-i pe părinți la noi,
Căci fără ei este cumplit
Și de trăit …și de murit !…
De-atâtea ori ei ne-au iertat
Și de păcat ne-au dezlegat …
Azi înșelarea lor ne doare…
Azi cerem noi a lor iertare !
– Iartă-i, Păstorule ceresc !
Iartă-i pe cei ce Îți greșesc,
Păstorii noștri ortodocși
Fă-i iar curați, fă-i iar frumoși!
Fă-i vrednici, dacă Ți-o vor cere,
Să-i umpli iarăși de putere,
Să se întoarcă, dac-or vrea,
Să-i reprimești în voia Ta !
La Adevăr întoarce-i, Tată,
Sfințește-i iar, ca altădată,
Pentru un an de lepădare
Poate mai poți să dai iertare !
Poate că nu-i totul pierdut
Să-l luminezi pe cel căzut !
Să ierți păstorul de țărână
Și să-l întorci CURAT la stână !
…Până atuncea plâng…și plâng…
Lacrimi dosesc și lacrimi strâng…
Să-L spăl cu ele pe picioare
Ca să-L înduplec… de iertare !
Iar dacă va fi altcumva…
De n-am să-ncap la mila Sa,
Să suspinați, dinspre lumină :
”Străina mamei, străină !…”
10 iunie 2017
PARASCHIVA RADOI
