Toată viaţa-ţi ai fost

Al infamiei satir

Iar moartea-ţi aduse

Cununi de martir…

 

În gazete şi ziare

Te-ai luptat înfierând

Pe crudele fiare

Ce hulpav muşcau

Din al ţării avut

Şi din lupta aceasta

Ai ieşit sîngerând…

 

Fiu desăvârşit

Din inima neamului rupt

Cu durerile lui

Duios te-ai împletit

Şi-avântul spre înalt

Aşa ţi-ai împlinit….

 

Stihurile tale

Au gust de veşnicie

Şi aripi de înger

Atins-au a ta pană.

Poezia-ți măiastră

Ne e nouă miere

Pe-a sufletelor rană…

 

De frica stihului tău

Fugeau epigonii pe rând

Fugeau, pământul mâncând

Duşmanii a tot ce-i român

Venetici în pământul străbun

Venin spumegând…

 

Toată viaţa-ţi amară

Ai pus pe jar epigonii

Dar gura n-au reuşit să-ţi închidă

Decât prin uneltiri de aspidă

Şi crud te omorâră masonii

Şi scăpară de greaua povară

Şi jale veni peste ţară…

 

Nevrednică gura-mi este

Nevrednică pana-mi tremură

Pe hârtia searbădă

A zugrăvi pe LUCEAFĂRUL

CE NĂSCU ATÂTEA FILE DE POVESTE.

 

Dar promit că am să strig pretutindeni

Despre tine şi de opera-ţi măiastră

Cuvintele-mi or să fie potop de grindeni

Iar tu, odihneşte-te în a Raiului glastră

Ca o muşcată sângerie

Pusă la geam, pe prispă românească….

 

Cu dragoste, Pr. ANDREI

.

.

CITIȚI AICI TEXTUL IMNULUI ROMÂNIEI:

DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE !!!

.

.