„Să aveți tăcere, răbdare și plâns neîncetat, căci zilele noastre sunt viclene și sunt și cele din urmă, împreună. De aceea ne cere diavolul să ne cearnă. De aceea, printr-o mică ispită, ne aduce la deznădejde. Deoarece vede că nu mai rămâne timp ca să ne strâmtoreze. Iar tu ține bine făclia și ai grijă să nu se stingă de la vânturile pe care le ridică cel viclean. cât de bun este bunul nostru Dumnezeu! Cât de milostiv! Nu are niciun interes, nici nu a avut vreodată nevoie de om, ca unul ce este mai presus de desăvârșire. Dar, vrând să transmită din multa Lui iubire darurile Lui mai presus de desăvârșire, a creat toate făpturile. Și plăsmuind pe om, l-a făcut împărat și pe toate i le-a dăruit. Un lucru, numai, cere Dumnezeu: să-L cinstești, să-L iubești și să-I păzești poruncile Lui, recunoscând că Făcătorul tău numai El este. Nu vrea să împarți slava Lui și să te închini unora în locul altora. Nu vrea să iubești vreun lucru mai mult decât pe El.”