O altă direcție pe care o urmărește legea este „mobilitatea cu emisii zero în transportul rutier”. Cu alte cuvinte, eliminarea mașinilor cu motoare clasice cu cele cu motoare electrice. Asta dacă vor mai fi mașini, pentru că „planificatorii” de stat – trebuie să se asigure de existența „unei rețele de trasee accesibile, sigure, directe, coezive, atractive și confortabile pentru pietoni și persoanele care se deplasează cu bicicleta către stații de cale ferată, noduri intermodale și stații de transport public, precum și către dotările și echipamentele publice din teritoriu”.

De altfel, o direcție clară este „dezvoltarea infrastructurii, dotărilor și serviciilor pentru mersul cu bicicleta”. În caz că vă gândiți să rezistați „planificatorilor” și să nu mergeți cu bicicleta sau autobuzul, statul are ac și de cojocul dvs: o altă direcție este a reduce spațiile de parcare/staționare, pentru „creșterea numărului de utilizatori pentru modurile de transport prietenoase cu mediul în detrimentul celor poluante”. Dacă nu era clar ce urmează, atunci „factorii” de care „planificatorii” trebuie să țină cont când vor face PMUD-ul vă vor edifica, mai comentează sursa citată.

Astfel, printre reperele PMUD-ului este menționat, explicit, „scăderea numărului de autovehicule la 1000 de locuitori”. Practic, totul se va face pentru a călători cât mai puțin, cât mai aproape de casă și dacă, totuși, veți avea această îndrăzneală, să o faceți cu transportul în comun. Acest obiectiv se desprinde clar, citind care sunt ceilalți „factori” de care trebuie să țină cont planificatorii, după cum urmează:

-prioritizarea transportului public
-repartiția modală a deplasărilor
-disponibilitatea și gestiunea digitală a locurilor de parcare
-micșorarea distanței și duratei călătoriilor

Această lege nu se oprește doar la transport, ci urmărește să controleze inclusiv spațiile de locuit, dar și densitatea populației, la hectar. Pentru o Dezvoltare Orientată spre Transportul Public (DOT), o formă elegantă de a spune – impunerea transportului în comun în defavoarea mașinii personale, legea oferă și niște „principii” pentru cei care vor realiza planurile. Astfel, „reducerea dependenței de autovehicule personale prin transport accesibil, rapid, predictibil, sigur și cu frecvență și capacitate adecvată”. Cu alte cuvinte, adio independență: fiecare cetățean va fi dependent doar de serviciile de transport oferite de stat.

Dacă nu înțeleg de vorbă bună, atunci cetățenii trebuie „stimulați” să utilizeze „transportul public, mersul pe jos și bicicleta” prin „introducerea unor taxe de parcare și reducerea volumului de parcări pentru autovehicule”. Legea urmărește să ne reducă mobilitatea, prin „reducerea necesarului de deplasare și activarea spațiilor publice pe tot parcursul zilei prin promovarea unui mix de utilizări rezidențiale și nerezidențiale”. Ca pe vremea lui Ceaușescu, legea urmărește „reutilizarea terenurilor urbane existente pentru a încuraja locuirea în apropierea locurilor de muncă, a școlilor, a serviciilor și altor destinații, în scopul reducerii timpilor de deplasare și emisiilor”. Practic, se pune în practică utopia numită „Orașe de 15 minute”.

Dacă nu era clar, legea anunță „instituirea zonelor cu emisii scăzute”. Prin zone cu nivel scăzut de emisie (ZNSE) se înțelege zona delimitată de către autoritatea publică locală în cadrul căreia se instituie restricții pentru accesul autovehiculelor în vederea îmbunătățirii calității aerului. O astfel de zonă a fost instituită deja în Londra (ULEZ), capitala Regatului Unit, care funcționează mereu, în fiecare zi, cu excepția Crăciunului. Pentru cei care nu se încadrează în standardele ecologice, există o taxă de 12,5 lire sterline pe zi, pe care trebuie să o plătească pentru a circula prin ea. Măsura a determinat proteste masive în Londra, având în vedere că aproximativ 700.000 de mașini au ajuns afectate de această măsură.

Pentru că realizează că aceste măsuri nu au nicio eficiență, mai ales într-o țară ca România – unde densitatea populației este scăzută -, „legiutorul” vrea să impună „asigurarea unei densităţi rezidenţiale minime de 40 locuitori/hectar”. Motivația spune totul: „Pentru a asigura condiţiile care să susţină eficienţa serviciilor publice urbane, inclusiv transportul public”. Și totul va trebui implementat în maximum doi ani de la adoptarea legii. Aceste obiective au fost asumate prin PNRR, un document secret și realizat de fostul ministru USR, Cristian Ghinea. De altfel, USR-ul susține această lege a Guvernului. Mai rău, un deputat USR a depus un amendament care extinde o parte dintre aceste prevederi și la nivelul comunelor.