Marii oameni, pătimitorii acestui neam
Care au împletit în viețile lor jertfa pentru credință, neam și aproapele
Tot cu… jertfa si care,
N-au precupețit vreodată
Vre-o picătură de sudoare sau de sânge…
…Care au știut să sufere
Și să facă din suferință
Cartea lor de vizită
Acești oameni… aleși de Dumnezeu să sufere
Iubiți de Dumnezeu
Au simțit și au intuit
Că suferința e brandul
Acestui neam în veacurile lui de istorie
…De la daci… am suferit
Și am continuat să suferim
Și să facem… până și pâinea
În vatră… amestecată cu lacrimi
Și cu umilință.
Această pâine a durerii
A mâncat-o românul
În istorie.
Această pâine a durerii
L-a hrănit și i-a redat românului
Chipul cel dintâi
Pâinea aceasta pe care a mâncat-o românul
Peste veacuri
Nu are nevoie de plămadă
Ca să dospească
Ea dospește minunat
Fiindcă are în ea lacrimi
Și se coace… în cuptorul suferinței
Este o pâine din suflete
Albite prin durere.
Este pâine albă, imaculată
Coaptă mereu pentru Hristos
E un fel de prescură
Adusă ca jertfă
Pe jertfelnicul neamului nostru
Iar mireasma ei
Umple jertfelnicul lui Dumnezeu din cer
Este Cuminecătura
Cu care s-au Cuminecat strămoșii noștrii
Și din care ne Cuminecăm noi
Cei de azi.
La noi… sfinții și marii voievozi
Au cunoscut taina suferinței
La noi, osemintele eroilor
S-au amestecat în mortar
Ca să se clădească apoi…
Pe acest fundament
Pe această temelie de sânge
Biserica.
La noi… până și pâinea românului
S-a amestecat cu lacrimile măicuței
Care-și plânge feciorul
Plecat la război și care…
Nu s-a mai întors.
Și astăzi, lacrimile acestea curg
Din ochii celor plecați
Departe de țară
Și care mănâncă
Amara pâine a străinătății
Iată calea neamului nostru!
Iată chemarea lui!
Iată crucea care duce… la Înviere
Numai în suferință
Ne cunoaștem cine suntem
Numai în suferință
Am știut cine suntem
Numai în suferință
Ne regăsim.
De aceea, nu mai căutați
Branduri pentru acest popor.
El are brandul lui
Desenat de înseși degetele lui Dumnezeu
În fiecare centimetru
De pământ românesc…
…În fiecare
Pisanie de mănăstire
În fiecare
Obuz căzut
În fiecare
Inimă de român adevărat.
Cu asta ar trebui
Să ne mândrim noi, românii
Cu brandul suferinței.
…Cu drumul acesta spinos
Pe care Dumnezeu l-a ales pentru noi
Și care duce
La Înviere și la Veșnicie.
Asta trebuie să arătăm
Noi românii
Celorlalte neamuri
…Cum se suferă…
Adică drumul
Care duce la Dumnezeu
Suferința e darul cel mai de preț
Făcut de Dumnezeu acestui neam
E brandul scris
În ADN-ul nostru
Suferința… doar suferința!
Cu dragoste,
Pr. Andrei.
