Prietenie, ești ca o fecioară
Curată și pură, cu miros de crin
Ești avântul ce răul ușor îl doboară
Ești pâinea cea caldă, ești dulcele vin…
.
Ești suflet pereche, ce tainic vibrează
Ești dar minunat coborât din Rai
Ești sabie-ascuțită ce veșnic veghează
Ești o doină dulce cântată din nai…
.
Ești fagure de miere, ești nectar de floare
Ambrozie dulce, ce suflet hrănește
Ești floare-ntre florile îmbătătoare
Ești balsam când lumea prea crunt te rănește…
.
Ești pavăză, scut, în vremi de nevoie
Ești somnul cel dulce, când dormi fără grijă
Atunci când prietenul la cap îți veghează
Să nu te atingă săgeată sau schijă…
.
Ești vinul cel vechi păstrat în butoaie
Ești sarea-n bucate, parfum de vecie
Ești avânt divin, pământ după ploaie
De aceea te cânt, cu dor, prietenie!!!
.
.
Prietenilor mei, frați preoți și lui Cristian Bucuroiu, cu plecăciune,
Pr. Andrei
