Ce m-aș face fără voi

Fiilor duhovnicești

Pentru fiecare am

Un cotlon de suflet gătit…

Și fiecare locuiește acolo…

 

Poezia de față

E o declarație de dragoste

Pe care doresc să v-o împărtășesc

Tuturor, fiii mei dragi!!!

Vă iubesc! Vă iubesc!!! Vă iubesc!!!

 

Când suferiți

Sufăr și eu…

Când vă bucurați

Și eu mă bucur…

Când plângeți

Inima mea plânge cu amar…

Adică asta înseamnă

Că voi toți, faceți parte din mine….

De fiecare dată

Când deschideți ușa scârțâindă

A paraclisului din lemn

Trăiesc același plăcut fior

Și-mi spun în sine

Care din voi oare a sosit!!!

 

Mă simt ÎNTREG

DOAR ATUNCI CÂND SUNTEȚI

TOȚI ÎN JURU-MI

Voioși și bucuroși

Și la picior cu pinteni

Să urcăm împreună

GOLGOTA SPRE ÎNVIERE…

Nu-mi pot imagina

Altceva…

Decât curtea paraclisului

PLINĂ de oameni mari

Și de copii

Ce forfotesc frenetici

Căutându-și locul  fiecare

Unde să trăiască Liturghia…

Și ca să nu lungesc vorba

Fiilor dragi ai mei…

Cât îmi doresc să fim împreună

Aici pe pământ

Dar mai ales

În veșnicie…

 

Părintele

Cu fiii lui în juru-i…

 

 

.

.