Bunica, deși bătrâioară

Avea cosițe împletite

Pe umeri, ca fetele

De măritat…

 

Bunica, cu chip de copilă

De fecioară curată

Cu zâmbet de cristal

Și povești minunate

De adormea… tot satul cu ele…

Nu numai pe mine…

 

Bunica rugătoarea

Al cărei chip strălucea

La lumina lumânării…

Bunica… puntea mea…

Către biserica satului

Unde m-am cuminecat

Prima dată…

 

Bunicul, cel cu strungăreață

Cu ochii vii

Mereu robotind

Mereu împletindu-mi bici cu pleasnă

De Crăciun

Sau cioplindu-mi o sabie

De voievod…

 

Bunicul, cu care

Mergeam la colindat

Sau la derdeluș

Protejându-mă din vale

Cu privirea-i ageră

De bunic…

Felia de pâine

Unsă cu gem

Plăcintele aburinde cu brânză

Poamele uscate

Pâinea caldă

Coaptă în țest de pământ

IATĂ AROMELE COPILĂRIEI!!!

 

Apoi prima bicicletă

Cumpărată de bunicul

Din salariul său

De muncitor la ferma satului…

 

Prietenii mei din copilărie

La fel de luminoși

Și de fericiți

Că au bunici minunați

Ca și mine…

 

Jocurile copilărilei

Mireasmă de neprihănire

Care ne făceau să uităm

Să mâncăm sau

Că s-a făcut ora de culcare…

 

Acum când ajung

Pe meleagurile unde

Am copilărit

Inima-mi tresaltă

Și o ia razna

Atuncea când văd

Biserica satului

Islazul cu vite

Casa bunicilor

Și apoi cimitirul

Unde bunica și bunicul

Odihnesc după ce au trudit

Să crească

Atâția fii și nepoți…

.

 

Pr. Andrei