Bunica, deși bătrâioară
Avea cosițe împletite
Pe umeri, ca fetele
De măritat…
Bunica, cu chip de copilă
De fecioară curată
Cu zâmbet de cristal
Și povești minunate
De adormea… tot satul cu ele…
Nu numai pe mine…
Bunica rugătoarea
Al cărei chip strălucea
La lumina lumânării…
Bunica… puntea mea…
Către biserica satului
Unde m-am cuminecat
Prima dată…
Bunicul, cel cu strungăreață
Cu ochii vii
Mereu robotind
Mereu împletindu-mi bici cu pleasnă
De Crăciun
Sau cioplindu-mi o sabie
De voievod…
Bunicul, cu care
Mergeam la colindat
Sau la derdeluș
Protejându-mă din vale
Cu privirea-i ageră
De bunic…
Felia de pâine
Unsă cu gem
Plăcintele aburinde cu brânză
Poamele uscate
Pâinea caldă
Coaptă în țest de pământ
IATĂ AROMELE COPILĂRIEI!!!
Apoi prima bicicletă
Cumpărată de bunicul
Din salariul său
De muncitor la ferma satului…
Prietenii mei din copilărie
La fel de luminoși
Și de fericiți
Că au bunici minunați
Ca și mine…
Jocurile copilărilei
Mireasmă de neprihănire
Care ne făceau să uităm
Să mâncăm sau
Că s-a făcut ora de culcare…
Acum când ajung
Pe meleagurile unde
Am copilărit
Inima-mi tresaltă
Și o ia razna
Atuncea când văd
Biserica satului
Islazul cu vite
Casa bunicilor
Și apoi cimitirul
Unde bunica și bunicul
Odihnesc după ce au trudit
Să crească
Atâția fii și nepoți…
.
Pr. Andrei
