Stau adesea adâncit în lină reverie
Și îmi aduc aminte de-a mea copilărie
Când totul era simplu, când NU AVEAM DE TOATE
Dar nu simțeam nici lipsa, era normalitate…
.
Desculț mereu, murdar, din cap pînă-n picioare
Umblam cu-ai mei prieteni pân la apus de soare
La țară, la sat, unde tot omul era simplu
Și sincer și curat și demn și săritor tot timpul…
.
Părinții și bunicii, se osteneau intens
Prin vorbă și prin faptă să-mi dea al vieții sens
Și totul curgea lin, ba chiar nepământesc
Copilăria-mi plină de cel mai pur firesc…
.
Și iarba era altfel și aerul curat
Și vorba mai domoală, și mai deloc… păcat…
Și școala-n adevăr, îți croia trainic drum
Pe cari călcînd s-ajungi just, pregătit și bun…
.
Și mă întreb acuma în vremi „evoluate”
Ce îi lipsește lumii de nu-i normalitate?
Și mă-ntristez c-a dispărut cuvântul reverie
Și-mi văd copiii văduviți de-a lor copilărie…
.
Văd oameni cum brutal, sfâșie alți oameni
Văd ura și minciuna cum ne transformă-n fameni
Văd goană după aur, bani, lux și nestemate
Văd, cum pentru toate-acestea, fratele-ucide frate…
.
Văd omul cum e prins în plasă de himere
Văd cum îi trece timpul în chestii efemere
Văd suflete cum gâlgâie de-amară-ntinăciune
O-ntreagă lume-n goană după deșertăciune…
.
Și-n astfel de vâltoare, mă strădui ca prin vis
Să nu mă rătăcesc și să cad într-un adânc abis
Vai, cât de greu e să-ți ții cumpătul și pasul
Ca într-o lume-a urii tu să-ți iubești vrăjmașul…
.
Așa că, la-ntrebarea: – Unde-i normalitatea?
-Unde-i ascunsă, oare? Vai mare-i pacostea…
Răspunsul-i: – E ascunsă bine, în eternitatea
Acolo unde-i dusă din lume dragostea.
.
Deci, să nu cad e musai ca să mă sârguiesc
Ca pe toți și pe toate mă strădui să-i iubesc
Nejudecând pe nimeni și trecând peste toate
Am să păstrez în suflet, fărâma de normalitate.
.
Și cu nădejde traversând, acest veac banal
Să-mi împlinesc al vieții țel și ideal
Când oi păși prin moarte în eternitate
Desăvârșit să jubilez de… NORMALITATE.
.
.
Cu profund respect pentru cei ce se luptă duhovnicește și prin care bunul Dumnezeu mai păstrează o infimă oază de normalitate în lume,
Pr. Andrei
