Când scârba mă încearcă, când mă doboară greul,
Prin poezie-atuncea, a refula mi-e felul
Săracele catrene nu-s numai refulare
Voiesc a fi, pentru cei mulți, prilej de-ncurajare…
.
Nu voi a câștiga lauri de nemurire
Voiesc a picura-n suflete întărire
Nu sunt poet, dar ard pe-al poeziei rug
Voiesc ca printr-o snoavă, un zâmbet larg să smulg…
.
Merit să fiu legat la stâlpul infamiei
Căci nu pot rezista ispitei poeziei
Mă rog la Dumnezeu, ceea ce las în lume
Să nu scriu stihuri goale, care să sune bine…
.
De unde mi-a venit cumplita ispitire?
Nu din cetitul zilnic la psalmii din psaltire,
Dar într-o zi cetind al poveștilor șir
Din grote comuniste….poetul Radu Gyr…
.
Cum sfântul, mucenicul, prin versuri întărea
Pe tot crestinul, întemnițat, ce ajutor cerea,
Ce versuri, nestemate, vibrații de profet
Și dăltuite-n coala minții curate de poet…
.
Eu mult preapăcătosul, pe-al îndrăznelii fir
Mă regăsii în misiunea poetului-safir
Și sper ca-n astă lume, nu irosind cerneala
Să-l rog pe Radu Gyr să-mi ierte îndrăzneala.
..
Și dac-o să mă ierte, trimită ajutor
Ca să mângâi cu versul, cest obidit popor
Și mulțumindu-i tare pentru cerescul dar
Să pot ca să mă mântui și eu… ca un tâlhar.
.
.
……………………………….. Cu dragoste, pr. Andrei
