Trebuie să se trezească în fiecare român conştiinţa unei mari datorii! Temelia societăţii este familia. Trebuie să formăm mame creştine, să formăm duhovnici, să avem oameni iubitori ai neamului lor. Ca să putem trece prin calvarul acesta de acum, mamele trebuie să crească prunci frumoşi, cu dragoste de Dumnezeu, cu dragoste de patrie. În momentul când s-a destrămat concepţia aceasta despre familie, se destramă şi ţara. O mamă bună găseşti acolo unde se joacă vreo şapte-opt copii în jurul casei. Ăştia sunt viitorul neamului! Dar ce te faci acum cu o doamnă firavă de la oraş, care nu poate duce cinci metri o găleată de zece litri cu apă? Păi, mama,  Dumnezeu s-o ierte,  se ducea la fântână jos, într-o vale abruptă, cu două găleţi, ne aducea apă şi într-o oră, era gata apa, se consuma, trebuia să meargă din nou la vale. Asta era mama de altădată. Atunci creşteau într-o cameră câte şapte-opt copii. Nu erau pretenţii de confort, cum gândeşte lumea la ora asta, adică fiecare copil cu camera lui… Ce facem noi acum nu e deloc potrivit, copilul trebuie să simtă nevoia de la început, că numai aşa se angajează şă-şi susţină familia şi neamul. Simion Mehedinţi spunea: „Cine a ridicat munca la grad de virtute, a coborât cerul pe pământ.”

Să ştiţi că noi aşa am rezistat în istorie, prin răbdare şi rugăciune. Asta putem face şi acum: să ne rugăm bunului Dumnezeu să ne ajute să putem răbda toate necazurile şi nenorocirile care vin peste noi. La ora actuală nu avem altă cale decât răbdarea şi rugăciunea.