Să ne fie de folos !

35.	Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.
36.	Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta.
37.	Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
38.	Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!
39.	Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine!
40.	Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat:
41.	Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!
42.	Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit.
43.	Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.

Ev. Luca 18, 35-43

Cei care împiedică binele

”Și cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ți milă de mine!” (Luca 18, 39)

Ați fost atenți, iubiții mei creștini, ați fost atenți la Evanghelia de astăzi? Ne istorisește că un orb din Ierihon a avut prilejul de a se apropia de Hristos. A auzit că trece Iisus și cu o dorință puternică a început să strige: ”Iisuse, fiul lui David, miluiește-mă!” (Luca 18, 38). Oamenii, care mergeau înainte, deranjați de strigătele lui, îi spuneau să tacă. El însă, cu o voce mai puternică repeta cererea lui, până când Domnul a făcut minunea, i-a dat lumina.

Merită să fim atenți la atitudinea pe care au avut-o oamenii aceia față de acel orb. Mare este păcatul lor! Nu doar că nu i-au fost alături și nu l-au ajutat în nevoia lui, dar au încercat să-i împiedice și comunicarea cu Domnul. Comportamentul lor ne dă prilejul să spunem câteva cuvinte despre acest păcat care se întâmplă adesea. Pentru că și astăzi există astfel de oameni, oameni care se împotrivesc binelui și vor să curme buna dispoziție și încercările plăcute lui Dumnezeu ale altora. Sunt cei care aruncă gheață în râvna caldă a creștinului curat și neprihănit, cei care aruncă apă, ca să stingă sfânta flacără a iubirii lui Dumnezeu. Vreți exemple din societatea de astăzi? Să menționăm câteva.

***

O categorie de oameni, care împiedică binele, sunt cei care influențați de duhul inovator, de ultimă modă, disprețuiesc buna cuviință, decența, înfrânarea, se îmbracă necuviincios, se exprimă obscen, desființează fără rușine postul… Și dacă văd pe altcineva că trăiește cu decență, cu bună cuviință, mergând la Biserică, postind, rugându-se, mărturisindu-se, încearcă să îl facă să înceteze viața duhovnicească; îl batjocoresc, îl ironizează, îl acuză, îl jignesc, îl iau peste picior, încearcă să îi răcească râvna, să-i potolească entuziasmul și să-l atragă în deprinderile lor. Mare este răutatea lor !

Iată și o familie; s-a cununat canonic și s-a unit cu binecuvântările Bisericii. Peste puțin, femeia se pregătește să aducă un om pe lume. Ce este mai normal și mai plăcut lui Dumnezeu? Aici apare o neînțelegere. Soțul, influențat de mentalitatea lumii, potrivnică voii lui Dumnezeu și simțământului uman normal, imediat ce află de sarcina soției, își arată nemulțumirea. Și doar asta? Cu ifose de fiară pretinde și impune să meargă amândoi la doctor și să întrerupă sarcina, adică să facă avort. Dar copilul, din momentul în care se zămislește în pântecele mamei – așa cum știm – este om desăvârșit, cu trup și suflet. Avortul este uciderea violentă a unui om, adică este omor. Cine face avort încalcă porunca expresă a lui Dumnezeu: ”Să nu ucizi!” (Ieșire 20, 15), vine în contradicție cu Dumnezeu. Și acest soț, care nu doar el însuși încalcă voia lui Dumnezeu, ci impune și soției lui să facă același lucru și să oprească binecuvântata și plăcuta lui Dumnezeu naștere de copii, se aseamănă cu oamenii din pericopa evanghelică de astăzi. Împiedică binele și impune răul.

Un alt exemplu. O creștină tânără iubește Biserica, studiază Sfânta Scriptură, ascultă lecții ortodoxe în școlile catehetice, citește cărți patristice și vieți de sfinți. Din toată cultura ei, când deja se maturizează, ajunge să prețuiască idealul vieții feciorelnice. În sfârșit, hotărăște să se consacre în întregime Domnului, fie ca monahie în vre-o sihăstrie, fie ca persoană misionară într-o frăție comunitară. Însă imediat ce comunică hotărârea ei, părinții și alte rude se răscoală. Încearcă în mii de feluri și cu forța, nu doar să zădărnicească scopul ei plăcut lui Dumnezeu, ci s-o și târască la viața lumească obișnuită.

Ub alt exemplu. Pe linia de frontieră, dincolo de munți, există aproape două mii de sate, care nu au preoți. Toți văd nevoia și cer preot. Însă imediat ce vre-un tânăr își exprimă dispoziția să studieze și la vreme să devină preot, vezi că toți se aruncă asupra lui, încercând să-i răcească râvna, să-i tempereze entuziasmul. În felul acesta, lipsa de preoți evlavioși chinuiește multe Sfinte Mitropolii. Am ajuns în acele zile rele, despre care Sfântul Cosma Etolianul spunea: ”Va veni vremea în care creștinii vor călători kilometri întregi ca să afle un adevărat preot”. Și cauza sunt cei care răcesc sfânta râvnă a tinerilor.

Observați ce se întâmplă și în tribunale. Creștini conștiincioși, care sunt chemați ca martori în diferite cazuri judecătorești, având în vedere porunca lui Hristos: ”Să nu te juri nicidecum!” (Matei 5, 34), refuză să se jure și să pună mâna pe Evanghelie. Îi auzi atunci pe mulți, avocați sau alții, spunându-le: Asta nu e nimic. Teama dvs este medievală și trebuie să o depășiți… Apoi, și judecătorii le pretind să depună mărturie sub jurământ și în plus îi amenință că, dacă nu se jură, se va pronunța o acuzație împotriva lor și din martori vor deveni acuzați. Mare este răspunderea cu care se încarcă toți aceștia; nu numai că nu respectă buna conștiință a creștinului, dar îl și împing prin violență la încălcarea legii lui Hristos.

Cercetând detaliile vieții private și publice a creștinilor, vedem de multe ori că pe de o parte binele, așa cum Îl recomandă Domnul, este neglijat; iar pe de altă parte mulți se comportă ca și acești oameni, care îl împiedicau pe orb să se apropie de Domnul. Există mame care își împing fetele la desfrâu. Există tați care îi invață pe fiii lor să înjure. Există dascăli și profesori care învață ateismul și materialismul. Există și clerici care, pentru că ei înșiși au disprețuit poruncile lui Dumnezeu, arată și turmei lor un drum greșit. Există arhierei care nu-i lasă pe predicatorii clerici sau teologi să vorbească cu îndrăzneală, ci afurisesc lucrători ai Ortodoxiei, interzic predica și pun căluș în gurile celor care predică adevărul evanghelic.

***

Nikiforos Theotokis ține pe această temă o mare omilie cu exemple din Sfânta Scriptură. Unul din acestea este și următorul: Când Apostolii Pavel și Barnaba au străbătut Ciprul și au ajuns în Pafos, acolo, proconsulul Sergius Paulus s-a arătat dispus să audă cuvântul lui Dumnezeu. Însă un iudeu, fals prooroc, vrăjitorul Elimas, stătea împotriva apostolilor, încercând să-l abată pe proconsul de la credință. Atunci Pavel, cu sfântă indignare, privind țintă la Elimas, i-a spus: ”O, tu cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmașule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte” (Fapte 13, 10). Grava caracterizare ”fiule al diavolului”, pe care apostolul a fost nevoit să o spună, arată ce păcat grav este a împiedica pe un om să creadă și să se apropie de Dumnezeu. Această tactică este o lucrare diavolească.

Dar cei care împiedică binele sunt abili, dibaci, și uneltesc mii de feluri, ca să atingă dumnezeiasca râvnă a celuilalt: de la simpla recomandare și simplul sfat până la ironie și batjocorire, și de la critică și calomnie până la amenințare, persecuție și mucenicie. Încep mai ușor spunând: ”Tu vei corecta textele scrise sucit? cu un cuc nu se face primăvară. Gândește-te mai bine. Lumea va râde de tine. Te sfătuim spre binele tău…” Și ajung până la călușul în gură, reducerea la tăcere, strangularea libertății, crimă.

Dându-ne seama și noi că nu se cuvine să se continue acest rău, ne adresăm către cei care rămân indiferenți la încercările pentru o mai exactă împlinire a voii lui Dumnezeu. Fie că sunt lideri politici, fie militari, fie bisericești, fie părinți, fie educatori, fie alți funcționari, le spunem: deși voi, ca creștini, s-ar cuveni să vă interesați de propășirea credinței creștine, cu toate acestea nu vă vom cere altceva decât doar acest lucru: cel puțin nu împiedicați, nu scandalizați, nu descurajați, nu aruncați gheață peste râvna evlavioasă.

Iarăși, către aceia care îl văd pe fratele lor, creștinul credincios, nevoindu-se singur și neajutorat și se emoționează de măreția lui, spunem: Astăzi, când o mie de mâini îl împing la rău; astăzi când răul este lăudat și aclamat și încoronat; astăzi este nevoie de o altă mână, care să impulsioneze la bine, de o altă gură, care să încurajeze pe nevoitor să se apropie de Hristos, de un alt om, care să fie alături și să ajute la împlinirea voii lui Dumnezeu. Binecuvântată fie această mână, binecuvântată fie această gură, binecuvântat fie omul acesta.

În sfârșit, chiar creștinului credincios, care are râvnă și se nevoiește, de multe ori singur și neajutorat, pentru păzirea legii lui Hristos, îi spunem: Chiar dacă ai rămâne și singur pe pământ, și chiar dacă toți demonii te împiedică de la bine și te încurajează la rău, pe față sau în ascuns, tu, iubitule, urmează-l pe orbul din Evanghelia de astăzi. Continuă să-L strigi pe Hristos. Și chiar dacă în încercarea ta ești în pericol, nu-ți pierde curajul; mărturisește cu toată puterea ta ”pe Hristos, Puterea lui Dumnezeu și Înțelepciunea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 24). Strigă. Glasul tău să se audă până la înălțimi. Adevărul cere curaj și îndrăzneală. Adevărul este cel mai de trebuință din toate și trebuie să fie mărturisit.

Creștine, care auzi glasul lui Dumnezeu chemându-te la voia Lui și te lupți să o păzești, dă-l la o parte pe cel care vrea să te împiedice. Repetă și tu acel cuvânt al Domnului: ”Mergi înapoia mea, satano!” (Matei 4, 10) Nu asculta de îndemnurile împotriva lui Dumnezeu. Oricine ar fi omul acela, din acel moment să-l consideri dușman al lui Dumnezeu. Nu uita că vin clipe în care, după cuvântul lui Hristos – ”dușmani ai omului” vor deveni și ”casnicii lui” (Matei 10, 36). Rămâi credincios și curajos până la sfârșit, și Dumnezeu va fi cu tine.

(Din cartea ”Picături din apa cea vie”, Atena 2001)

CITIȚI PÂNĂ LA CAPĂT

– INFORMAȚIA DE LA FINAL ESTE E-SEN-ȚI-A-LĂ ! ! !

CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE !

Detalii la:

HTTPS://ROMANORTODOX.INFO/ECUMENISMUL-EREZIA-EREZIILOR

ECUMENISMUL – EREZIA EREZIILOR | Român Ortodox (romanortodox.info)

MĂRTURISEȘTE ADEVĂRUL,

FĂ-ȚI DATORIA DE CREȘTIN,

DE A-ȚI IUBI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI,

ACUM, ASTĂZI, CÂT SE MAI POATE,

AJUTÂNDU-L SĂ CONȘTIENTIZEZE

în Duhul Adevărului, al Sfinților Părinți,

CE ESTE ȘI CUM SĂ SE FEREASCĂ DE

EREZIA EREZIILOR, VICLENIA VICLENIILOR

– ECUMENISMUL SINCRETIST

(CA FORMĂ A MARII LEPĂDĂRI DE ORODOXIE,

– ADEVĂRATA CAUZĂ A

UMPLERII PAHARULUI MÂNIEI LUI DUMNEZEU),

oferindu-le materialul lămuritor de la:

https://romanortodox.info/ecumenismul-erezia-ereziilor/

și celelalte de la:

https://romanortodox.info/subiect/biblioteca/brosuri/

IATĂ TEMEIUL CANONIC

AL ÎNTRERUPERII POMENIRII

EPISCOPULUI CĂZUT ÎN EREZIE :

. . . ! ! ! . . .

IATĂ DOVADA MARII LEPĂDĂRI DE HRISTOS,

DE ORTODOXIE, DE BISERICA CEA

”UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCĂ”

A TUTUROR EPISCOPILOR – MEMBRII AI DELEGAȚIEI B.O.R.

DEPLASATĂ ÎN CRETA ÎN

:

! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! !

Sfântul Teodor Studitul:

„Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia”.

Sfântul Atanasie cel Mare: